Ziua de joi, 24 august, din cadrul sărbătorii oraşului, le-a fost dedicată seniorilor arădeni. Cel mai aşteptat moment a avut loc în Parcul Eminescu şi a constat în decernarea Diplomelor de Aur pentru 198 de cupluri care anul acesta au împlinit 50 de ani de căsătorie neîntreruptă.

Primarul Călin Bibarţ şi viceprimarul Lazăr Faur le-au oferit flori sărbătoritelor şi au stat de vorbă cu ele şi soţii lor. Au fost clipe emoţionante pentru protagoniştii zilei şi, deopotrivă, pentru oficialităţile ceva mai… tinere. A fost o bună ocazie de a afla secretele longevităţii unei căsnicii, ocazie de care au profitat atât edilii, cât şi noi.

Am stat de vorbă cu câteva din cuplurile care au sărbătorit „nunta de aur” şi… iată ce am aflat.

Angela şi Ioan Apetroaie s-au căsătorit de tineri, pe când aveau 20, respectiv 22 de ani. Au împlinit 50 de ani de căsătorie pe 14 iulie 2023. Timpul a trecut peste ei „cu bune şi cu rele, cum e viaţa” – sintetizează doamna Angela. Soţul ei detaliază: „Ne-am căsătorit devreme; la 40 şi ceva de ani am devenit bunici. Am trăit toate epocile – şi asta, şi cealaltă… am prins şi epoca lui Gheorghiu Dej, când eram pe Valea Mureşului, la Bârzava, că din partea aceea sunt. Nu pot zice că am trăit rău… am trecut şi prin bune, şi prin rele… Nu mă pot plânge. Am trăit tot timpul cu speranţă.”

Soţii Apetroaie au doi băieţi şi două nepoate – una de 32 de ani şi una de 10… luni; una e în Anglia, cealaltă în Arad. „Copiii şi nepoţii sunt bucuriile noastre. Mai frumos nu există! Nepoţii parcă-i iubeşti mai mult” – zice Angela Apetroaie.

Maria şi Ioan Hepuţ s-au căsătorit pe 30 septembrie 1973; ea avea 20 de ani, el 23. Cum a rezistat căsnicia lor vreme de cinci decenii? „Cu răbdare. Mai te iei cu una, cu alta… A venit fiica şi… aşa au trecut anii… apoi a venit şi ginerele… Aşa de repede a trecut timpul! Nu îmi vine să cred” – povesteşte doamna Maria. Ea mărturiseşte că cel mai fericit moment din viaţă a fost acela „când am rămas gravidă şi am ştiut că o să am o fiică. Aceea a fost cea mai fericită zi! Pentru că mi-am dorit foarte mult şi mai ales mi-am dorit o fată” – spune, luminoasă, Maria Hepuţ.

Soţul ei – care, timp de 40 de ani, a fost şef de unitate la Frizeria Figaro din centru – îşi aminteşte cum şi-a cunoscut consoarta la o nuntă. Zice că a avut noroc că doamna „a avut toleranţă faţă de mine”. Una peste alta, a fost „înţelegere, n-am avut treabă”.

Ana şi Ioan Maghici împărtăşesc şi acum, după 50 de ani împreună, o afecţiune pe care e greu să nu o observi din gesturi, din schimbul de priviri, din unduirile glasului cu care îşi vorbesc… S-au iubit un an înainte de a se căsători şi au făcut pasul cel mare pe când ea avea doar 17 ani, iar alesul ei 23. Pe cât de tineri au fost, pe atât de hotărâţi şi determinaţi. Doamna Ana zice că nu putea să-i reziste iubitului, că prea era frumos. Şi, dacă priveşte cu atenţie, şi acum e la fel.

Ne spune că au „un băiat, o noră şi doi nepoţi”, se emoţionează şi-i dau lacrimile…

„Au fost şi bune, au fost şi rele… A fost şi greu pentru că munca lui de judiciarist a fost foarte solicitantă, era mai mult plecat…” – rememorează Ana Maghici. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale lor? „Când am fost împreună, a fost cel mai frumos – spune, fără să stea pe gânduri, Ioan Maghici. Şi acum, cei mai fericiţi suntem cu nepoţeii pe care îi avem; avem un băieţel şi o fetiţă care sunt soarele nostru.”

Care e secretul longevităţii familiei Maghici? „Înţelegere, iubire, lăsare şi dintr-o parte şi dintr-alta, că nu există familie să nu fie şi necazuri; dar trebuie să fie şi înţelegere. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a dat şi pentru ce ne va da de aici încolo. Dorim tuturor tinerilor ceea ce am avut noi” – conchide Ioan Maghici.

Ecaterina şi Petru Vasici se completează şi acum, în timp ce ne răspund la întrebări. Cum au trecut cei 50 de ani? „Foarte frumos. Cu bucurii, cu greutăţi… şi cu mai bine, şi cu mai rău… Am fost foarte săraci, dar avem o mare bogăţie: fiul nostru, care e căsătorit; avem o nepoţică de opt ani care e lumina ochilor noştri.” Care le-au fost cele mai mari bucurii? „Când s-a născut băiatul nostru şi când s-a născut nepoţica noastră.”

S-au cunoscut într-o zi de 1 Mai. Doamna Ecaterina lucra la o alimentară din apropierea casei domnului Petru, iar el venea destul de des la cumpărături şi… folosea „vorbele potrivite” în conversaţiile cu tânăra şi simpatica vânzătoare. „A fost dragoste la prima vedere şi… după patru luni ne-am căsătorit” – spun soţii Vasici, care sunt convinşi că înţelegerea e tot ce contează în viaţa de cuplu. „Şi cu puţin, şi cu mult poţi să trăieşti şi să o duci bine; dar dacă nu e înţelegere, nu.”

Georgeta-Ana şi Nicolae Circi formează un cuplu vivace, optimist. Care sunt, după părerea lor, „ingredientele” unei căsnicii trainice vreme de cinci decenii? „Îngăduinţa fiecăruia” – zice doamna Circi. „Înţelegerea” – completează domnul Circi. „Şi să fim toleranţi unul cu celălalt, că altfel nu se poate” – adaugă doamna. „Şi să fie sănătate” – mai spune soţul ei.

Au „discutat” timp de şase luni înainte de căsătorie. S-au „luat” când ea avea 19, iar el 24 de ani. A fost într-o zi de iunie ‘73. Au făcut nunta la şatră, cum se făcea la acea vreme. „A fost frumos. Nu erau telefoane, să se facă poze; s-au făcut doar cu aparatul…” – rememorează Nicolae Circi. Nunta de aur au sărbătorit-o deja în familie, când s-au împlinit cei 50 de ani. Au doi băieţi şi doi nepoţi – bucuriile vieţii lor de ieri şi de azi.

****

„Într-o căsnicie, alături până la capăt nu este o întâmplare. Este o alegere. Motiv pentru care, ca întotdeauna, cu ocazia Zilelor Aradului, am ales să-i cinstim pe cei care au arătat că 50 de ani de căsnicie, deși pentru unii par mulți, când există iubire și înțelegere, ei ajung să pară chiar puțini” – a spus primarul Călin Bibarţ, după ce le-a fost alături arădenilor care au sărbătorit anul acesta nunta de aur, i-a felicitat şi le-a urat de bine, împărtăşind efervescenţa din Parcul Eminescu.

La coadă, pentru bani

La fel ca în anii trecuţi, sărbătoriţii zilei au primit, pe lângă Diplomele de Aur, şi un cadou constând în 500 de lei (asigurat de Primărie din sponsorizări). Deşi fiecare beneficiar avea plicul asigurat, deşi distribuirea acestora a fost cât se poate de minuţios organizată, seniorii s-au înghesuit să intre cât mai rapid în posesia lor. S-au aşezat la coadă, s-au împins şi s-au precipitat, ignorând astfel spectacolul pe care organizatorii evenimentului l-au pregătit special pentru ei. Parcă mult prea mulţi dintre sărbătoriţi au ales să-i trateze cu… spatele pe artiştii care au urcat pe scenă (Maria Stoianov şi Vitalie Dani, din Chişinău) şi să părăsească parcul imediat după ce au primit banii. Un gest nepotrivit şi nu prea onorant.