Fotografiile fac parte din Colecția de istorie a muzeului nostru și sunt expuse în Muzeul de Științe ale Naturii (Palatul Cultural Arad, intrarea dinspre Parcul copiilor). Muzeograful Witman Anikó de la Complexul Muzeal Arad prezintă povestea inundațiilor din 1932: “Interpretând date adunate de predecesorii săi în jurnalul mânăstirii de care aparținea, Lakatos Ottó, călugărul minorit căruia în 1881 i-a fost publicată lucrarea monografică Istoria Aradului, este primul istoric local care reușește să stabilească o cronologie a calamităților. Din ea aflăm că în intervalul 1738 – 1850 Mureșul s-a revărsat asupra Aradului de 32 de ori, uneori chiar de mai multe ori în același an.
Mai adăugăm încă o inundație în 1876, așadar 33 și ajungem la poate cea mai cunoscută revărsare în conștiința colectivă a localnicilor, cea din primăvara anului 1932.Fotografiile ne prezinta un loc cunoscut de arădeni: sediul asociației de canotaj a Clubului Sportiv Voința. Inaugurată în 1927, clădirea situată în spatele Palatului Cultural, dincolo de digul ce protejează Aradul de Mureș, așadar într-un loc expus furiei apelor, a fost inundată de 4 ori în cei aproape 100 de ani de când a fost construită. Două dintre aceste ocazii nefericite s-au petrecut chiar în anul de care vorbim, 1932.
După o iarnă extrem de geroasă, cu zăpadă multă căzută în munți și cu râurile înghețate bocnă, problemele au început pe la jumătatea lunii martie. Pe fondul încălzirii vremii, gheața a pornit-o la vale și s-a strâns din loc în loc, în baraje uriașe care formau în spatele lor adevărate lacuri de acumulare. Un astfel de dop a apărut și sub podul Elisabeta, amplasat pe locul actualului pod Decebal. În consecință, în 20 martie pe malul dinspre oraș, între Micălaca și pod, apa a ajuns până la dig, clădirile din interiorul acestuia fiind inundate până la ferestre.La începutul lunii aprilie, topirea rapidă a zăpezilor din munți a umflat aproape toate cursurile de apă din bazinul hidrografic al Mureșului. Aflat pe cursul inferior, Aradul a fost lovit din plin de consecințele acestui fenomen, cel mai dramatic moment survenind în 7 aprilie când apele au înghițit la propriu tot cartierul Micălaca, un sat în toată regula în vremea aceea. Din estimările Prefecturii Arad, din 114 case – câte număra așezarea – 108 s-au prăbușit în urma inundațiilor.
Deși au fost avertizați din timp de pericol, majoritatea localnicilor au crezut că vor scăpa cumva ca prin minune așa că apa i-a surprins în case. Din fericire nu a murit nimeni. Cartierele Subcetate, Alfa și Ceala au fost deasemenea inundate și a fost distrus terasamentul căii ferate Arad- Timișoara.Pentru că apele au spart digurile în amonte, centrul Aradului a fost cruțat de data aceasta. Desigur nu și clădirile din interiorul digurilor cum e Baza Voința, de exemplu”Complexul Muzeal Arad îi invită pe arădeni să vadă de aproape aceste fotografii expuse la secția de Științele Naturii al Complexului Muzeal Arad. “Și dacă tot veniți să ne vizitați, puteți de asemenea să faceți o plimbare pe mal, în spatele Palatului Cultural, la Voința, și să comparați ce ați văzut în poze cu ce se vede astăzi în teren. Tot acolo, pe peretele dinspre Mureș se poate vedea cota apelor din mai 1970, o altă ocazie tristă în care Muresul s-a gândit să ne arate cine e stăpân pe aici!”, scrie muzeograful Witman Anikó.
Mai adăugăm încă o inundație în 1876, așadar 33 și ajungem la poate cea mai cunoscută revărsare în conștiința colectivă a localnicilor, cea din primăvara anului 1932.Fotografiile ne prezinta un loc cunoscut de arădeni: sediul asociației de canotaj a Clubului Sportiv Voința. Inaugurată în 1927, clădirea situată în spatele Palatului Cultural, dincolo de digul ce protejează Aradul de Mureș, așadar într-un loc expus furiei apelor, a fost inundată de 4 ori în cei aproape 100 de ani de când a fost construită. Două dintre aceste ocazii nefericite s-au petrecut chiar în anul de care vorbim, 1932.După o iarnă extrem de geroasă, cu zăpadă multă căzută în munți și cu râurile înghețate bocnă, problemele au început pe la jumătatea lunii martie. Pe fondul încălzirii vremii, gheața a pornit-o la vale și s-a strâns din loc în loc, în baraje uriașe care formau în spatele lor adevărate lacuri de acumulare. Un astfel de dop a apărut și sub podul Elisabeta, amplasat pe locul actualului pod Decebal. În consecință, în 20 martie pe malul dinspre oraș, între Micălaca și pod, apa a ajuns până la dig, clădirile din interiorul acestuia fiind inundate până la ferestre.La începutul lunii aprilie, topirea rapidă a zăpezilor din munți a umflat aproape toate cursurile de apă din bazinul hidrografic al Mureșului. Aflat pe cursul inferior, Aradul a fost lovit din plin de consecințele acestui fenomen, cel mai dramatic moment survenind în 7 aprilie când apele au înghițit la propriu tot cartierul Micălaca, un sat în toată regula în vremea aceea. Din estimările Prefecturii Arad, din 114 case – câte număra așezarea – 108 s-au prăbușit în urma inundațiilor.Deși au fost avertizați din timp de pericol, majoritatea localnicilor au crezut că vor scăpa cumva ca prin minune așa că apa i-a surprins în case. Din fericire nu a murit nimeni. Cartierele Subcetate, Alfa și Ceala au fost deasemenea inundate și a fost distrus terasamentul căii ferate Arad- Timișoara.Pentru că apele au spart digurile în amonte, centrul Aradului a fost cruțat de data aceasta. Desigur nu și clădirile din interiorul digurilor cum e Baza Voința, de exemplu”Complexul Muzeal Arad îi invită pe arădeni să vadă de aproape aceste fotografii expuse la secția de Științele Naturii al Complexului Muzeal Arad. “Și dacă tot veniți să ne vizitați, puteți de asemenea să faceți o plimbare pe mal, în spatele Palatului Cultural, la Voința, și să comparați ce ați văzut în poze cu ce se vede astăzi în teren. Tot acolo, pe peretele dinspre Mureș se poate vedea cota apelor din mai 1970, o altă ocazie tristă în care Muresul s-a gândit să ne arate cine e stăpân pe aici!”, scrie muzeograful Witman Anikó.
Caragea 
