Dacă nu aţi reuşit să ajungeţi la premiera (din 29 noiembrie) după cunoscutul roman a lui Jonathan Swift, o puteţi face duminică, 6 decembrie, de la ora 11, când Trupa de Marionete a Teatrului Clasic „I. Slavici” va relua spectacolul regizat de Cristian Mitescu, „Gulliver în ţara Lilliput”. Personajele vor fi aduse în scenă de actorii Carmen Mărginean, Adina Doba, Cristi Bordaş, Sorin Dorobanţu, Oana Iurcu, Mircea Moş.

Capodopera lui Jonathan Swift

„Călătoriile lui Gulliver” este un roman în patru părți, capodoperă a scriitorului anglo-irlandez Jonathan Swift
În „Călătoriile lui Gulliver” (roman început în anul 1721 și terminat în 1726), cu titlul complet „Călătorii în mai multe țări îndepărtate ale lumii” („Travels into Several Remote Nations of the World” ) sunt descrise aventurile naivului dr. Lemuel Gulliver (în engleză: gullible = credul), medic și căpitan de corabie, scrise la persoana întâia, în diverse țări imaginare.

Călătoria în Lilliput

În prima călătorie, Gulliver este aruncat de valuri în stare de inconștiență, ca singur supraviețuitor al unui naufragiu, pe țărmul unei insule. Când își revine, constată că este prizonier al unei rase de oameni înalți de cca. 15 cm, locuitori ai unor insule vecine Lilliput și Blefuscu (alegorie la Anglia și Franța), divizați până la lupte fratricide din cauza unei îndelungate controverse de nerezolvat asupra modului cel mai nimerit de a sparge ouăle: să se înceapă de la partea mai largă sau de la cea mai ascuțită (aluzie la disputele religioase dintre anglicani și catolici).

După ce-și exprimă intențiile pașnice și jură credință împăratului liliputanilor, Gulliver este primit la Curte (descrisă după modelul celei a regelui George I al Angliei) și are ocazia să observe obiceiurile și moravurile locale. Dacă la început eroului i se par toate neobișnuite, cititorul constată foarte curând că Lilliput este de fapt o Anglie în miniatură, iar rânduielile liliputane sunt cele engleze, prezentate însă până la limita extremă a absurdității. Autorul ridiculizează rivalitatea dintre purtătorii de pantofi cu „tocuri înalte” și cei cu „tocuri joase” (aluzie la partidele Whig și Tory), intrigile de la curte, corupția și capriciile împăratului, mai înalt doar cu o unghie decât supușii săi, care își spune cu mândrie „stăpânul universului”, al cărui cap atinge cerul. Deși îi ajută pe liliputani să-i învingă pe locuitorii din Blefuscu, blocându-le flota în port cu o singură mână, Gulliver nu este de acord ca poporul vecin să fie adus în stare de sclavie. După o serie de peripeții, găsirea unei șalupe de dimensiuni normale îi dă posibilitatea să se întoarcă acasă.

Pentru cei mici şi cei mari

În scenariul pe care l-a făcut, regizorul Cristian Mitescu nu s-a rezumat doar la o transpunere scenică a primei părţi a romanului „Călătoriile lui Gulliver” ci, aşa cum ne-a declarat în interviul pe care ni l-a acordat, înainte de premieră, a dorit să fie un spectacol care să placă şi la copii şi la părinţi şi la bunici, pentru toţi cei care vor veni să-l vadă: „Eu, în scenariul pe care l-am făcut, am adaptat textul lui Swift într-o formă mai uşoară, uşor de descifrat. Dar pot să spun că şi părinţii au ce să vadă. Spectacolul este lucrat pe mai multe planuri: copiii iau doar povestea iar cei mari înţeleg şi altele”.