ARAD. Malul Mureșului. Potecile Zsolt Török. Sunt semnalate printr-un panou amplasat imediat după terenurile de tenis, cum mergi spre Podul Traian, de la dig în jos, spre Mureș. E un loc sălbatic, în care intervenția omului e aproape invizibilă: doar pașii care au format potecile și, din păcate, niște gunoaie aruncate ici-colo indică prezența umană în zonă. Altfel, e mult verde, e aer curat, specific zonelor de lângă ape, e ciripit de păsărele și… liniște. Natura, în toată splendoarea ei se dezvăluie, la doi pași de centrul urban, iubitorilor de drumeție. Iar numele traseului marcat cu bulină galbenă amintește de Zsolt Török – alpinistul arădean cu care ne-am mândrit atât de mult până a plecat dintre noi în 2019, la vârsta de 45 de ani.
„Traseul a fost amenajat la inițiativa prietenilor lui, ne spune Laura Török, soția alpinistului. Mai ales că el stătea în zona aceea, pe malul Mureșului, iubea zona aceea, așa cum iubea tot ce ține de natură. Așa a pornit totul, de la ideea de a sensibiliza lumea cu privire la frumusețea malului Mureșului. Acolo erau oricum niște poteci făcute de oameni, dar erau destul de sălbatice… Pe acolo obișnuiam noi să mergem cu «cuțu» la plimbare, să facă baie în Mureș. Lui Zsolt îi plăcea foarte mult să meargă cu canoe pe Mureș, pe acolo o duceam noi de acasă până la Mureș, pe urmă îi dădea drumul pe râu în jos… – rememorează Laura Török. Cred că amenajarea acestui traseu e o idee frumoasă care ne face să ne mai aducem aminte de el, să îl pomenim. Și este legată de malul Mureșului, de natură – pe care el o iubea atât de mult!”
Informații despre traseu
Primul panou care marchează începutul traseului ne oferă următoarele informații:
„Potenţialul și oportunitatea de a amenaja aceasta zonă a fost semnalată chiar de Zsolt Török, renumitul alpinist arădean, care a iubit râul Mureş la fel de mult cum iubea muntele. Locuia la doi pași de această zonă și singur sau ajutat de prieteni a croit mai multe poteci în această zonă împădurită natural din anul 2003. Traseul conţine 10 panouri informative cu informații despre elementele naturale ale zonei, dar şi culturale cum este vechiul pod de lemn care lega centrul orașului de Cetatea Aradului, ai cărui zeci de piloni pot fi văzuți când apele râului sunt sub nivelul mediu. Potecile pe care se găsesc aceste 10 panouri informative sunt marcate cu bulină galbenă. Această zonă verde de-a lungul râului nu constituie numai casă pentru animale, cât și face parte dintr-un coridor care asigură un aer prospăt, oxigenat, astfel aici nu ar trebui dezvoltată infrastructură”.
Arbori și arbuști
Ce specii de arbori sunt în această zonă? Mai bine zis ce specii ar trebui să fie, deoarece pe lângă speciile indigene sunt și specii de arbori care nu ar trebui să fie aici. Există de-a lungul acestor poteci foarte multe sălcii, plopi negri și albi, frasini de luncă și ulmi. Nu prea există stejari, decât puieţi foarte mici care provin din ghinde ascunse de gaiţa care își face provizii și după care uită de ele. Asa se face că deseori în această lume dominată de sălcii si plopi mai apare și câte un stejar.
Arbuștii joacă un rol important, mai ales, în viața pădurii. Frunzişul lor căzut îmbogăţește solul cu substanțe nutritive, formează litiera care îi protejează de îngheţ și supraîncălzire și-i păstrează umezeala. În arbusti îsi fac cuibul păsările care se hrănesc cu insectele dăunătoare. În zona acestor poteci se găsesc deseori patru specii de arbuști: socul, sângerul, salba moale și păducelul. Acesti arbuști au un competitor de temut care se numește amorfa, o specie invazivă care să găsește frecvent și în această zonă.
Specii invazive. Plante agățătoare
Speciile invazive sunt una din problemele din această zonă. Pe malul râului vom întâni mai des scoică asiatică decât speciile indigene. Aceste specii sunt un concurent de temut pentru cele autohtone ducând până la eliminarea lor. Așa este arțarul american (Acer negundo) care are tendinţa de a înlocui plopii și sălciile de luncă. Arțarul american nu este consumat de castor, astfel că resursa trofică din zona în care apare arțarul american este diminuată. 99% din marcajul făcut pentru acest traseu s-a realizat pe trunchiul acestui tip de arbori.
Deseori solul sau trunchiurile arborilor din această zonă sunt acoperite de un frunziș foarte des care aparține în special iederei, un arbust târâtor și agățător care se caracterizează prin frunze verzi tot timpul anului. Este o specie indigenă pentru Europa, dar invazivă în Statele Unite. Un alt arbust cățărător este vița sălbatică care deseori poate fi văzută și de-a lungul acestor poteci.
Lemnul mort
Pentru mulți prezenta lemnului mort într-o pădure este considerată ca o zonă neîngrijită, ceea ce este total neadevărat. Lemnul care se usucă în pădure are un rol benefic pentru acest ecosistem. El este un factor decisiv pentru circuitul nutrienților, asigură habitat pentru numeroase specii de plante, animale si ciuperci. Cele mai multe specii din cele 17 de lilieci identificate în intravilanul Aradului folosesc arborii morti ca adăpost, intrând fie în găurile existente pe trunchi, fie între scoarţă si lemn. Păsări ca ciocănitorile folosesc acest tip de lemn pentru hrană şi adăpost, iar mamifere ca pârșii, veverițele și jderii nu ar exista fără prezența lemnului mort. De aceea o pădure sănătoasă este cea în care există și lemn mort.
Mureşul, cu pești și scoici
Mureșul (în latină Maris, în maghiară Maros, în germană Mieresch) este un râu care curge prin România și Ungaria, în lungime de 789 km şi se varsă în Tisa. Din această lungime, 3,5 km sunt în intravilanul Municipiului Arad, fiind caracterizat printr-un curs aproape natural și meandrat. Malurile acestuia, până în apropierea digurilor, s-au împădurit în mod natural după anii 1960, plopul și salcia fiind speciile de arbori proponderente. Sunt peste 50 specii de pești în acest sector al Mureșului, dar și numeroase specii indicatoare a calităţii apei cum este scoica mică de râu.
Pescărușul albastru
Vânător desăvârşit, pescărașul albastru (Alcedo atthis) este una din păsările care poate fi văzută în zbor rapid de-a lungul malurilor râului Mureș. Este o pasăre mică, de cca. 15 cm, care se remarcă și prin penajul albastru cu portocaliu. Pentru a prinde peștii care constituie principala hrană, urmărește prada și prin scufundare rapidă îi prinde cu ciocul De-a lungul Mureșului, pot fi văzute frecvent rațe sălbatice, cormorani egrete, stârci cenușii, lebede etc.
Castorul
Castorul sau brebul are o poveste interesantă pentru acest sector al Mureșului. El era dispărut din râul Mureș de la mijlocul secolului ai XIX-lea. În 2002 au fost aduse din Germania 22 de exemplare care au fost eliberate la cca. 60 km de Arad în amonte, dar și pe râul Tisa, în Ungaria, cu patru ani înainte. Populația de castor apărută în Arad prin anul 2008 provine de la cele două populații introduse în Ungaria și România. Poate fi considerat acum un animal emblematic al Aradului, familii de castori putând fi văzute în centrul oraşului, dovadă fiind și numeroasele rosături efectuate pe scoarța sălciilor și plopilor. Este o specie exclusiv erbivoră, din meniul lui lipsind peștele.
Vechiul pod de lemn
Pilonii de lemn care pot fi văzuţi ieşiți din râu provin de la un pod de lemn care a fost construit pentru a lega Aradul de Cetatea Aradului. El a fost realizat odată cu construirea cetăţii şi a rezistat până la începutul secolului al XX-lea, când a fost construit la câţiva zeci de metri în amonte actualul Pod Decebal. Pe panoul de pe traseu este o fotografie ce a fost realizată din turnul Primăriei Aradului prin anul 1880 și se poate observa cum arăta podul la acea veme.
FOTO: Diana Duțu
NatureLover 
Claudiu 
