JURNAL ARĂDEAN: Fostul Președinte, Ion Iliescu, a decedat la vârsta de 95 de ani. Opiniile sunt dintre cele mai diverse. A fost un președinte bun, a fost un președinte cu probleme? Ce părere aveți?
CĂLIN BIBARȚ: Indiferent ce și câte se spun, că ne place sau nu ne place, a fost, totuși, Președintele României. Știu că opiniile diferă, între a-l elogia pentru reușita integrării noastre în Uniunea Europeană și NATO și acuzele care i se aduc legate de Revoluția din 1989 și mineriade. Părerea mea este că de toate controversele ce au legătură cu dânsul se vor ocupa istoricii. Consider însă că, cel puțin din respect pentru milioanele de români care l-au votat și l-au ales Președinte, se cuvine să acceptăm că la momente ca acestea decența trebuie să primeze.
J.A.: Ați menționat milioanele de români care l-au votat. Dumneavoastră l-ați votat?
C.B.: Mă așteptam la întrebarea asta. Ei bine, nu, nu l-am votat nici în 1992 și nici în 1996. Ba chiar am fost parte din mișcarea studențească din acei ani, care l-a contestat vehement. Apoi, în acel fatidic an 2000 când, pus în fața dilemei de a alege între Vadim Tudor și Ion Iliescu, asemeni multora, nu am avut de ales. De altfel, abilitatea de politician a lui Ion Iliescu s-a văzut și în faptul că a reușit să ducă lucrurile spre acea dificilă alegere.
J.A.: Au existat, cum spuneam, diverse poziționări acum, la trecerea în neființă a fostului Președinte. Unele mai radicale, altele chiar în spectrul elogios. Care este opinia dumneavoastră?
C.B.: Fiecare dintre noi am avut și avem și bune și rele. Așa a fost și Ion Iliescu. Vedeți, unii îl aclamau și îl adulau în anii 90, alții, care n-au uitat victimele Revoluției și ale mineriadelor, au o altă poziție. Eu cred că trebuie să existe un echilibru. Fără a i se nega meritele și fără a ascunde vinovățiile. Oricum, istoria ne așează pe fiecare acolo unde ne este locul, iar noi ca țară și ca națiune trebuie să intrăm în normalitate.
J.A.: Da, așa este, ne dorim normalitate. Care credeți că ar fi primul pas?
C.B.: Aș răspunde la întrebarea asta cu un gând exprimat de cineva: când este vorba de construit ceva, din păcate, găsești foarte greu constructori. Dar când e vorba de demolări, atunci ai și voluntari. Ori acum cred că țara trece printr-un moment în care trebuie să punem toți umărul la construit. Sau la reconstruit ceea ce au demolat alții…
J.A.: Un ultim gând?
C.B.: Vedeți dumneavoastră, la cuvântul „ură”, dacă schimbați ordinea literelor, rezultă „rău”, iar pe mine nu mă caracterizează nici răutatea și nici ura. Aș sublinia că noi, românii, suntem un popor creștin. Și, ca buni creștini, e de datoria noastră să iertăm. Așa cum ne-a învățat Iisus Hristos, „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.” Judecata aparține doar lui Dumnezeu. Dumnezeu să-l odihnească!
PODU HOBANAT aradean says:
Anonim says:
Nainilevăn 
Corocodilul says: 
Am greșit 
zorro 
Basil says: 
horea says: 
