ARAD. Joi seara. Casa Pianului Jacques Faix. Strada Episcopiei nr. 25. Un imobil reabilitat ca la carte. O asociație care acum iese la iveală. Un diplomat cu greutate, Marius Lazurca, un scriitor pe care nu l-a confiscat de tot James Joyce, Mircea Mihăieș, și un tânăr filozof în care toți își pun mari speranțe, Robert Gabriel Ciobanu. Toți cei de mai sus au fost gazdele lansării de carte de la Casa Pianului, un loc despre care, se spune, vom auzi tot mai des. A fost lansarea celei mai recente cărți a lui Marius Lazurca – „In Corpore. De la corpul păgân la trupul creștin”. Și a fost exact așa cum ne-am dorit-o și imaginat-o: o lansare extrem de elegantă, o plimbare extrem de complicată, dar uneori revelatoare, prin primele trei secole ale creștinătății, dar nu numai, un public de care te poți îndrăgosti la prima vedere și mai nicio greșeală (dacă exceptăm faptul, măgulitor pentru gazde, am spune noi, că s-a dovedit prea mică Casa Pianului pentru acest eveniment).

S-a vorbit și despre Jacques Faix, despre viața și munca sa, despre pian, despre trecutul și despre viitorul acestei case care a fost readusă la viață (un subiect pe care îl vom aborda în curând), s-a vorbit și despre diplomatul arădean Marius Lazurca, despre prietenia dintre arădean și un alt arădean la origini, Mircea Mihăieș, despre Robert Gabriel Ciobanu și al său Syntopic, dar s-a vorbit mai ales despre corp, creștinism, moralitate și colectivitate.

Cum se explică succesul creștinismului?

S-a dialogat pe tema întrebării din spatele acestei cărți (Cum se explică succesul creștinismului?), o carte scrisă cu credință, fără a fi una teologică, dar fără a exclude teologia, o carte despre trup și despre moralitate. O carte care deschide, în fapt, una dintre cele mai importante dezbateri ale timpurilor noastre: în ce rezidă identitatea personală?

Și, deși subiectul cărții te plasează în antichitate, cartea în sine și dialogurile purtate joi la Casa Pianului abordează o temă cât se poate de actuală, nu doar exotică, cum ar crede unii. E o temă care, după cum spunea autorul volumului, vine de atât de departe, dar care ne interesează cu titlu comunitar pe toți.

Pentru că atinge o temă acută, cea a corpului, evoluând între privat și comunitar, între biologie și morală, între libertate și anatomie.

De la romani la agenda publică actuală

Se vorbește în cartea lui Lazurca și s-a vorbit și la lansarea de la Arad despre problema corporalității și a răspunsurilor morale ce țin de corporalitate, dar s-a vorbit, cum era de așteptat, și despre ingineriile actuale care accentuează problema corporalității. S-a vorbit despre cum a fost privită corporalitatea în stoicism, iudaism, creștinism, dar s-a atins și subiectul dezbaterilor care animă acum agenda publică (de la dreptul la eutanasiere, la dreptul la avort, de la inginerie genetică, la ce credință vor avea, dacă vor avea, roboții).

„Toate sunt teme care nu pot fi înțelese fără a ne apleca asupra semnificațiilor corporalității. Teme care ne vin dintr-o epocă inaugurală a istoriei intelectuale a occidentului, care pe mine m-a interesat și căreia i-am dedicat această carte”, a precizat Marius Lazurca, în dialogul său cu Mircea Mihăieș, mereu decis să pună degetul pe rană, și cu Robert Gabriel Ciobanu, hotărât să-l provoace pe autor la cele mai grele întrebări, încă de joi dimineață (Ciobanu realizând, anterior lansării de la Arad, și un interviu cu diplomatul arădean).

Corporalitatea ca obsesie culturală

Marius Lazurca a fost chestionat despre cum vede astăzi problema identității corporale și a identității personale raportată la corporalitate, despre care este imputul corporalității în identitatea personală. Iar scriitorul a ținut să menționeze, mai degrabă decât să facă referire la obsesiile de acum, faptul că în primele trei secole, de la începutul Imperiului Roman și până la intrarea în legitimitate a creștinismului, corporalitatea poate fi văzută ca un soi de obsesie culturală: toată lumea se ocupa de corp, de la medici, la filozofi și până la sectele apocaliptice, profetice, ascetice, sau mai ales la acestea. Lazurca a punctat însă și faptul că „suntem ființe corporale, fie că ne dorim sau nu de dorim aceasta, fie că ne petrecem sau nu viețile pe Facebook sau în Metavers, suntem inevitabil ființe corporale”.

Despre In Corpore

Cum vrem să fim – doar corp sau împreună, într-o societate morală – rămâne probabil să stabilim fiecare dintre noi. Titul cărții ne îndeamnă, însă, după cum spunea Mircea Mihăieș și amintea și Marius Lazurca mai apoi, la un joc. Pentru că „In Corpore” conține două sensuri, cele funamentale ale corporalității: in corpore, tradus mot a mot, înseamnă în corp, dar, pe de altă parte, în sensul idiomatic, înseamnă împreună, în grup. Un joc între individualismul omului și raportul individului cu comunitatea. Poate ar merita încheiat acest scurt periplu prin istoria lansării ultimului volum al lui Marius Lazurca cu vorbele sale: corporalitatea este o realitate de frontieră – nu putem exista decorporalizați, fără a ne tulbura.

Pe scurt despre Lazurca, Mihaieș și Ciobanu

Arădeanul Marius Lazurca a studiat literele și istoria în România și Franța, unde a obținut un doctorat la Universitatea Paris IV-Sorbona (2003). A publicat eseuri, studii și volume în domeniile literaturii comparate și antropologiei istorice. În 2006 a intrat în cariera diplomatică, îndeplinind pe rând funcțiile de ambasador la Sfântul Scaun (2006-2010), în Republica Moldova (2010-2016) și Ungaria (2016-2020). În anul 2020, Klaus Iohannis a semnat decretul privind acreditarea lui Marius Lazurca în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Statele Unite Mexicane, cu reședința la Ciudad de Mexico. Pentru o perioadă scurtă de timp, înainte de cariera diplomatică, Marius Lazurca a pus pe picioare și a condus Centrul Cultural Județean Arad.

Mircea Mihăieş este profesor de studii americane şi britanice la Universitatea de Vest din Timişoara. Critic literar, eseist și publicist român, Mihăieș este doctor în litere al Universității din București și a fost vicepreședinte al Institutului Cultural Român și redactor-șef al revistei Orizont, editorialist politic la România literară, Evenimentul zilei și la revista americană The New Republic.

Robert Gabriel Ciobanu este exchange student la Faculty of Humanities, Norwegian University of Science and Technology, și urmează în paralel un doctorat în Științe Politice în cadrul Școlii Interdisciplinare de Studii Doctorale, Universitatea din București, în care explorează legătura dintre teoria instituțională, policentrism și teoria funcțională a lui David Mitrany.

FOTO | Lansare volum „In Corpore. De la corpul păgân la trupul creștin”