ARAD. În urmă cu cațiva ani, am fost surprins să primesc de la prof. Dorin N. Uritescu, o personalitate complexă – filolog, cercetător, critic literar și scriitor – patru cărți: „Firimituri literare”, „Pe Rio Costa”, „Pentru o lectură adevărată și o percepere corectă a temei”, „<MATO-GROSSO>-ul social și politic postrevoluționar”. Domnia sa și-a exprimat dorința să scriu și eu câteva rânduri despre aceste lucrări, să le fac cunoscute cititorilor arădeni prin intermediul presei din județul nostru. Ceea ce am și făcut…

Satul natal, marea iubire

Spuneam atunci că pentru Dorin N. Uritescu respectul pentru înaintași, dragostea pentru Vinerea – pe Rio Costa (adică Râul Cugir) – locul unde s-a născut și s-a format -, rămân veșnic în suflet. Am remarcat, în ,,Firimituri literare”, un buchet cu povești pline de tâlc, spuse de oameni ai locului și că, în acestă carte. găsim „mici perle literare” cu o impresionantă galerie de personaje – cuvântători sau eroi ai întâmplărilor pe care le spun celor ce îi ascultă.

Anul trecut, profesorul Dorin N. Uritescu m-a surprins cu o nouă carte: „Cronica pictată antocomunistă a copiilor școlari din comuna Vinerea, raionul Orăștie, regiunea Hunedoara, ROMÂNIA, 1950-1961”

De această dată, eroii lui nu mai povestesc în cuvinte ci prin desenele pe care le-au făcut în copilărie, în care găsim „imaginea tragică a societății românești surprinsă sub teroarea îndoctrinării comuniste” „Este vorba – cum precizează autorul în „Câteva lămuriri” – de desene făcute în secret în perioada școlii primare și generale…” care reprezintă „câteva aspecte de incontestabilă importanță pentru cunoașterea atitudinii protestatare, partizane, a fiilor (copiilor) celor bântuiți de <ciuma roșie>”

De la Vinerea, la Humulești

Zilelele trecute, am primit iarăși un pachet de la profesorul Dorin N. Uritescu. Mi-a trimis ultima lui carte: „Ion Creangă magician al cuvântului”, apărută recent la Editura Academiei Oamenilor de Știință din România.

Privind coperta, mi-am zis, în prima fază, că domnul profesor e fascinat de universul copilăriei chiar dacă, de această data, este vorba de cel prezentat de marele clasic al literaturii române Ion Creangă. De asemenea am fost șocat de îndrăzneala lui de a căuta comori (noutăți) pe un „teren” atât de cercetat (de critici literari) precum opera humuleșteanului. Dar, deschizând cartea, am remarcat că autorul e conștient că demersul său este la limita aventurii și, într-un capitol, „Critica literară față de opera prozatorului” își justifică „îndrăzneala”

Farmecul scrierilor lui Creangă

„Mulți contemporani – scrie autorul – s-au referit la opera literară a lui Ion Creangă caracterizând-o în fel și chip (…) s-au exprimat în formulări cu caracter general mai mult sau mai puțin – și acelea – îndreptățite, dar, în orice caz, departe de ceea ce constituie trăsătura esențială, prin excelență marcată de geniul creativității, adică mânuirea, cu un profund și original simț artistic, al cuvântului românesc – cel literar și cel divers colorat regional, într-o sinteză a limbii, de armonie și de o frumusețe inegalabile”.

Dorin N. Urițescu se oprește apoi asupra scrierilor unor analiști care „s-au referit mai insistent asupra operei prozatorului”. Cu precizia metodică a unui dascăl de marcă, prezintă contribuția câtorva critici literari în înțelegerea universului lui Ion Creangă: Tudor Vianu, George Călinescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Vladimir Streinu, Valeriu Cristea, Gheorghe Mitrache, sau… chiar manuale.

Despre arta cuvântului

„Multe dintre caracteristicile definitorii ale artei cuvântului, care l-au impus pe Ion Creangă ca pe un scriitor genial ne întâmpină, la tot pasul, străbătându-i chiar cea dintâi lucrare literară” – spune Dorin N. Uritescu în capitolul „Arta cuvântului în opera prozatorului”.

„Amintesc, continuă profesorul, pe unele dintre ele: debitul fluent al istorisirii celor pe care autorul și le aduce aminte și pe care le înfățișează cu un lexic, pe cât de colorat, pe atât de original. Apoi, interceptarea povestirii obiective a celor întâmplate, esențial, în anii copilăriei, fie cu propriile observații adiacente momentelor evocate, fie cu unele expresii din bogatul patrimoniu paramiologic al poporului, fie prin apelul frecvent la la interjecții de uimire, de mirare implantate în funcție de însăși semnificația celor istorisite”.

Acest capitol este dedicat analizei celor mai de seamă scrieri ale marelui clasic Ion Creangă. Evident, începe cu „ampla frescă epică” „Amintiri din copilărie”, și continuă cu povestiri (adesea numite nuvele) ori povești precum „Moș Nichifor Coțcariu”, „Popa Duhu”, „Soacra cu tri nurori”, „Prostia omenească”, „Povestea unui om leneș”, „Povestea porcului”, „Povestea lui Stan Pățitul”, „Dănilă Prepeleac”, „Ivan Turbinca”, Povestea lui Harap Alb”…

Nu mi-am propus să fac o analiză a analizei lui Dorin N. Uritescu. Poate că ar fi fost și plictisitor. Nu am dorit să intru în laboratorul de cercetare al domnului profesor pentru las această plăcere celor pasionați de litetarură, filologi (adevărați), profesori, studenți și chiar elevi. Rândurile mele se vor a fi doar o deschidere spre această carte deosebită.

Ceva din concluzii

În „Concluzii”, prof. Dorin N. Uritescu arată că a „străbătut de câteva ori opera literară a lui Ion Creangă” până i s-a dezvăluit „tot mai seducător, viziunea unei creații artistice bogate în acțiuni fascinante, în personaje captivante, prin gândirera și sensibilitatea lor, totul înfățișat în formele noi, originale ale limbii mânuite cu acel geniu, fără seamăn, în specificitatea sa complexă, greu sondabilă, care mi-a dat îndreptățirea să-l apreciez drept făuritor al frumuseții stilistice inedite, sau, cu o formulă mai expresivă, drept un magician al cuvântului. El spune că „este vorba de a pătrunde – atât cât este cu putință unei anume judecăți științifice – în tainele acestui miracol creator al inegalabilului nostru prozator”.

O personalitate complexă

Ultimele patru pagini ale cărții vorbesc „Despre autor”. Aflăm despre copilăria d-lui Dorin N. Uritescu, despre școlile făcute, despre studii și cărți publicate, despre titluri, diplome și medalii, toate întregind o personalitate complexă.

Dar cel mai mult m-a bucurat când am primit (recent) un e-mail cu adresa de confirmare că prof. dr. Dorin N. Uritescu a devenit membru onorific al Academiei Oamenilor de Știință din România. Felicitări domnule academician!

Vasile Filip