Potrivit acestei teorii doctorii se „sapă” între ei, astfel că medicaţia recomandată de Timişoara e neagată de Arad, artiştii sunt măcinaţi de orgolii şi fiţe, adesea fără suport, profesorii nu mai au prestanţa şi pregătirea credibile…
Aş adăuga, riscând să produc nemulţumirea adepţilor unei astfel de opinii că, în realitate, lucrurile nu stau atât de rău precum în legendă. Şi aş argumenta cu ceea ce s-a consumat, câteva zile în urmă, la Biblioteca Judeţeană.
Ultima ediţie a „Personalităţilor arădene” a venit să confirme, totuşi, că „breasla” dascălilor, a vechilor dascăli, cei veritabili, ( iată, se naşte un nou tip de departajare!) a transmis sentimentul de omogenitate. Am remarcat chiar bucuria de a participa la o astfel de întâlnire. Bucurie sinceră. Nu una desprinsă după formula „prezenţa şi luarea laudativă de cuvânt obligatorii”, vie încă în memoria noastră.
Şi mărturisim că tot corpul profesoral al Colegiului Economic – unitate în care a activat sărbătoritul nostru în perioada 1968-1991 – prezent şi câţiva universitari, pe de-asupra, au recunoscut meritele de lider, de bun gospodar, şi de vizionar în metodica didactică a dlui Gheorghe Păcurariu. George a fost apelativul folosit de confraţi şi prieteni. Manifestatările tuturor au fost plăcute şi naturale. Alături de titlul de personalitate asociat profesorului Gheorghe Păcurariu, care a rămas consemnat în Cartea de onoare a bibliotecii, domnia sa a fost distins cu un trofeu răsplătind întreaga străduinţă didactică „zidită” la Grupul Şcolar Comercial Arad, azi Colegiul Economic.
Citiți principiile noastre de moderare aici!