Printre clericii propuși spre canonizare de către Biserica Ortodoxă Română și la a căror biografie face referire Institutul „Elie Wiesel” se regăsește și preotul Ilarion Felea, cel care a slujit ani de zile în Arad, murind în închisoarea de la Aiud în anul 1961. Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW) a transmis, miercuri, că ia act cu mâhnire de decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 12 iulie de a include pentru aprobarea canonizării, act premergător proclamării acestora prin tomosurile sinodale în 2025, a unor clerici care au exprimat opinii antisemite sau au promovat curentul toxic legionar în anii ’30 şi ’40. Reprezentanţii institutului fac referire, într-un comunicat de presă transmis AGERPRES, la biografiile a trei clerici aprobaţi pentru canonizare, Ilarion Felea, Ilie Lăcătuşu şi Dumitru Stăniloae, despre care susţin că au avut legături cu Mişcarea Legionară.
„În 11 iulie 2024, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel afirma la şedinţa Sfântului Sinod al BOR: Canonizarea (…) înseamnă că persoana respectivă e dată ca model, ca normă. Canonul era o măsură. Aşadar, sfinţii canonizaţi sunt daţi ca dreptar, măsură sau model de urmat. De aceea, ei sunt şi învăţătorii noştri prin cuvântul dreptei credinţe, prin vieţuire sau faptă şi prin modul lor de a fi. (…). Aşa cum foarte bine a menţionat Patriarhul Daniel, sfinţii canonizaţi sunt dreptar, ne întrebăm, deci, dacă ridicarea între sfinţi a unor persoane care, pe parcursul vieţii, au împărtăşit, prin vorbă sau faptă, valorile fascismului este consonantă cu etica creştină?”, se arată în comunicat. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit săptămâna trecută în Aula Magna „Teoctist Patriarhul”, sub preşedinţia Patriarhului Daniel, a decis canonizarea a 16 sfinţi români.
Legăturile cu mișcarea
Legătura lui Ilarion Felea cu mișcarea legionară este aceea că primul cuib legionar din judeţul Arad a fost înfiinţat de către el, pe vremea în care era profesor la Academia Teologică Arădeană. „Felea a constituit cuibul legionar în 1940, denumit Sfântul Ioan Gură de Aur, în cadrul căruia se studia doctrina legionară şi se făcea propagandă acestei organizaţii. Din cuibul respectiv a făcut parte şi preotul Tudor Demian, membru în Mişcarea Legionară din 1940, acesta desfăşurând o activitate publicistică, scriind articole pro legionare şi anticomuniste. Au mai fost şi unii studenţi de la teologie care aveau simpatii legionare, precum Dimitrie Gornic, devenit membru în Mişcarea Legionară din 1936. Acesta a constitit un cuib legionar în localitatea arădeană Iermata, denumit Decebal”, arăta în urmă cu câțiva ani, istoricul arădean Antoniu Martin, pentru Adevărul.
Ruperea de legiune
Un material publicat în 2017 de Basilica, agenția de știri a BOR, arăta că Ilarion Felea a intrat în legiune „la stăruinţa unor prieteni şi mai ales cu intenţia de a se folosi de prestigiul meu spre a opri greşelile pe care le făceau atunci legionarii”, după cum declara clericul în 1949. „Nu am depus nicio activitate legionară. Speram să-mi spun cuvântul în privinţa intrărilor şi jafurilor de prin case, dar n-am avut nici un prilej, nici cui să-i vorbesc”, se arată în declarația citată.
Evenimentele din 21-23 ianuarie 1941, de la București, când s-a desfășurat revolta legionară condusă de Horia Sima împotriva generalului Ion Antonescu, concomitent desfășurându-se cel mai mare și mai violent pogrom împotriva evreilor din istoria Munteniei, par să fi fost cele care l-au făcut pe Ilarion Felea să se dezică de mișcarea legionară. În declarația din 1949, clericul arată că evenimentul a fost „actul care m-a despărţit total şi definitiv de mişcarea legionară; violenţele şi omorurile pe care le-au făcut legionarii, pe care un preot nu le poate aproba, m-au dezgustat de toată acţiunea”.
Arestat de trei ori
Cu toate acestea, Ilarion Felea este cercetat de către organele antonesciene şi permanent suspectat de o posibilă activitate legionară. „Din motive de siguranţă de stat”, în noaptea de 7 spre 8 martie 1945 este arestat de Siguranţa din Arad, fiind eliberat în august același an. După venirea la putere a comuniștilor, acesta este arestat din nou. Este eliberat în 1950, iar în 1958 este arestat din nou, fiind întemnițat la Gherla, apoi la Aiud, unde trece la cele veșnice în 1961, fiind înhumat într-o groapă comună.
f.b. says:
Camelia Teodora Grosu says: 
Stop Elie Wiesel says: 
Stefan51 says: 
stef 22 says: 
e corect ce a zis? says: 
Todor Ciupe says: 
