„Cântecul lebedei” este un spectacol de o fineţe aparte, un adevărat omagiu dedicat artei teatrale şi actorului, realizat sub bagheta magică a regizorului Mihai Măniuţiu. Spiritul cehovian respiră amplu, liber şi cu pasiune în fiecare scenă, de la începutul până la finalul spectacolului, spectatorul avizat descoperind, clipă de clipă, trimiteri şi la alte scrieri ale marelui Cehov, transpuse scenic de toţi actorii trupei arădene. Iar recitalul oferit de Ovidiu Ghiniţă este unul exemplar, de mare forţă şi dăruire, secondat fiind de cel al lui Zoltan Lovas – cei doi demonstrând (pentru a câta oară?) că fac parte din categoria oamenilor născuţi pentru scenă, care îşi trag seva din mulţumirea şi încântarea spectatorului. „Cântecul lebedei” – un spectacol măniuţian caracterizat şi printr-un cuvânt pronunţat tot mai rar când vine vorba despre teatru – frumuseţe.
Piesa „Cântecul lebedei“ a fost scrisă în 1887. Bătrânul actor Svetlovidov a adormit turmentat. Noaptea îl găseşte rătăcind pe scena goală. Sufleurul, care doarme mereu în teatru, i se alătură. Bătrânul actor se gândeşte acum la viaţa sa şi la marile roluri din literatura universală.
Aşadar, un weekend cu „Cântecul lebedei” de A. P. Cehov, în regia lui Mihai Măniuţiu, într-un decor semnat de Doru Păcurar.
Citiți principiile noastre de moderare aici!