Jurnal Arădean: Stimate domnule deputat, am trecut într-o nouă sesiune a Parlamentului României. Cum caracterizați ceea ce s-a întâmplat în precedenta sesiune, care sunt principalele repere, în opinia dumneavoastră?

Adrian Wiener: România trece printr-o perioadă de crize suprapuse: criza sanitară – am avut valul 4 – perioada cu cea mai mare rată de deces din istoria postbelică a României, iar acum suntem spre sfârșitul valului 5; criza energiei cu creșterea galopantă a prețurilor la gaze naturale, combustibil și energie electrică și criza inflaționistă, consecința inevitabilă a celei din energie în care constatăm transferul scumpirilor la toate componentele coșului de consum, scumpiri care erodează puternic puterea de cumpărare a românilor.

Scena politică din România este volatilă. Avem o „coaliție” de guvernare fragilă, încropită, o coaliție între un PSD intrat la guvernare pe ușa din spate (deschisă de președintele Iohannis prin cea mai mare fraudă de încredere din istoria post-decembristă) și un PNL aflat în implozie, cu un mesaj letargic, spășit, transmis de politicieni târșâiți prin toate zoaiele politicii ultimilor ani. O coaliție cu două guverne care comunică concurent și disonant – unul la Kiseleff și celălalt în Modrogan. Astfel, suprapusă peste crizele menționate, mai avem o uriașă criză de încredere pe care se suie cu cizmele populiști și extremiști cu o agendă izolaționistă, fără nicio soluție reală pentru România.

Marile teme – reforma statului, deparazitarea instituțională, stabilitatea fiscal-bugetară, reforma Justiției, asanarea corupției, întărirea guvernanței corporatiste a companiilor de stat, reforma curriculară în educație, investițiile în sistemul public de sănătate, șansa uriașă pe care o avem prin PNRR, teme pe care USR le-a împins în permanență pe agenda publică și care speram să constituie substanța acestui ciclu electoral au fost trecute pe linie moartă. Am impresia unor ani pierduți, unui deja-vu politic sterp.

J.A.: Din perspectiva inițiativelor personale, ce anume s-a întâmplat în recent încheiata sesiune parlamentare?

A.W.: Sunt bucuros, pentru că una din inițiativele legislative importante, pentru care am luptat mult, s-a materializat: indexarea anuală cu rata inflației a tuturor prestațiilor sociale a fost votată în unanimitate și a fost promulgată; se va face din 2023. Fie că vorbim de alocațiile pentru copii sau drepturile persoanelor nevăzătoare, ajutorul de încălzire sau subvențiile acordate asociațiilor sau fundațiilor de interes public, toate aceste prestații vor trebui indexate anual cu rata medie a inflației pentru ca puterea de cumpărare să fie menținută.

Mai sunt în diverse etape ale circuitului legislativ inițiative legate de felul în care se legiferează în această țară – evaluarea impactului asupra sănătății publice a fiecărui act normativ indiferent de cine îl emite, legate de creșterea calității învățământului postliceal sanitar sau rezolvarea completă a poluării farmaceutice – crearea și finanțarea circuitului pentru neutralizarea deșeurilor medicamentoase provenite de la populație. Sper ca toate să devină legi. Misiunea mea sunt politicile publice de calitate, care să amelioreze cât mai multe dintre deficiențele societății românești.

J.A.: Care sunt provocările pe care le anticipați, legat de viitorul politicii românești?

A.W.: Pentru următorul ciclu electoral, inclusiv în campania electorală din 2024, vom asista la o radicalizare a discursului politic și împingerea lui înspre zona naționalist-identitară. Vom trăi cu impresia că țara e brăzdată de tranșeele unui război al supraviețuirii identitare; că se dă o luptă la baionetă împotriva extincției etnice. Ni se vor servi agresiv soluții ultra-conservatoare, eurofobe, vor fi articulate ferm revolte împotriva modernității și utopii mistico-legionare resuscitate din istoria anilor ‘30-’40 ai secolului trecut.

Scena politică din România următorilor ani va fi acaparată de aparenta coliziune tradiționalism vs progresism, dezbatere adiacentă celei legate de identitatea națională vs europeană sau a naționalismului vs globalism. De cele mai multe ori, discuția, prin tonalitate și visceralitate, lasă de înțeles că aceste diviziuni sunt categorice, că distincția este una abruptă și ireconciliabilă, că nu poți suprapune o identitate națională, clar asumată prin afinități culturale și continuități emoționale peste o identitate europeană și rezonanța la valorile constructului comun al Uniunii; că în măsura în care dorești reforma statului, reașezarea meritocratică a societății, stat de drept, respect și toleranță, automat devii inamic al modelului istoric sau vehicul al -ismelor de import.

Fluxul decizional politic și administrativ nu este niciodată încorsetat de această (falsă) dihotomie teoretică, până la urmă sterilă. Axiomele politice servesc de cele mai multe ori doar discursului electoral. În realitate, există suprapuneri, contextualizare și pragmatism; adecvare economică și socială care decuplează necesitatea politică de manualul descriptiv de politologie.

Astăzi însă, în România, orice temă de dezbatere publică legitimă este malformată ideologic și agora este transformă în teatru de război. Vă dau doar exemplul inițiativei legate de introducerea materiei „Educația pentru Sănătate” în școli. Depinde de noi toți să înțelegem că în spatele narativului patriotard și al ideologiei ultra-conservatoare nu se află decât neant politic.

J.A.: Care sunt principalele proiecte pe care le vizați în perioada imediat următoare?

A.W.: Sunt mai multe intervenții legislative pe care le am în vedere. În primul rând ameliorarea bugetului Ministerului Sănătății prin revenirea taxei de viciu la bugetul sănătății. Vizez de asemenea introducerea unui mecanism standardizat de evaluare a calității actului medical prestat la domiciliul pacienților – formele de îngrijiri paliative sau de altă natură efectuate de firmele de îngrijire la domiciliu. Intenționez să schimbăm metodologia concursului de acces în sistemul public de sănătate prin evaluarea capacității de comunicare empatică cu pacienții și aparținătorii. Mare parte a insatisfacției pacienților din interacțiunea cu sistemul de sănătate derivă tocmai din această zonă – comunicarea.

Voi milita pentru introducerea cadrului legal pentru posibilitatea semaforizării alimentare – a unei etichetări suplimentare a produselor alimentare cu un sistem cromatic din cinci culori care să informeze consumatorul asupra impactului asupra sănătății al acelui produs – de la roșu pentru cele cu impact negativ până la verde pentru cele cu impact benefic. Vreau să reiau de asemenea pachetul legislativ destinat ameliorării controlului și combaterii consumului de tutun.

J.A.: Nu putem să nu abordăm și subiectul pandemiei, dumneavoastră fiind medic. Am depășit punctul său culminant, la ce trebuie să ne așteptăm în viitorul imediat?

A.W.: Foarte probabil, după acest val 5, vom asista la transformarea pandemiei în endemie, adică la conviețuirea cu o boală infecțioasă de virulență scăzută, cu evoluție sezonieră, asemănătoare gripei. Deja mortalitatea variantei Omicron este cu 90% mai mică în comparație cu Delta.

Sigur, vaccinarea va rămâne instrumentul anual de prevenție a îmbolnăvirii. Sper din tot sufletul să nu mai asistăm la mutații care să crească virulența acestui patogen – SARS-CoV-2. Din păcate și în acest val, ca și în valul Delta precedent, covârșitoarea majoritate a deceselor erau evitabile prin vaccinare. Aproape 9 din 10 decese au fost la pacienți nevaccinați; persoane fragile, cu comorbidități, care ar fi putut trăi.

Poate cel mai mare rău făcut românilor în această pandemie a fost discreditarea constantă și asumată a măsurilor preventive de sănătate publică, fie că vorbim de mască sau evitarea aglomerărilor sau vaccinare. Discursul antivaccinist a devenit parte a doctrinei zonei extremiste din politica românească. Au fost vulnerabilizați milioane de oameni și, cum spuneam, am avut zeci de mii de decese evitabile.