C.V.: Am fost și voi rămâne o voce constantă în susținerea unei viziuni moderne și competente pentru managementul Filarmonicii din Arad, de aceea privesc spre viitor cu speranță. Schimbarea managerului s-a simțit din prima zi, de la primul concert. Peste tot se simțea speranță, ca un fel de lumină reaprinsă după ce ani la rând mulți au încercat să o stingă. În această instituție și nu numai.

JA: Ați făcut parte din prima comisie de evaluare a fostului manager, dar au existat anumite vicii de procedură și evaluarea s-a reluat. Care a fost cauza?

C.V.: Ca în oricare altă problemă a Aradului, cauza a fost incompetența sau reaua voință. Secretariatul numit de conducerea Centrului Municipal de Cultură a creat anumite vicii de procedură, intenționat sau nu – asta nu cunosc, dar destul încât să fie admisă contestația fostului manager. Eu am fost unul dintre evaluatori, trebuia evaluată activitatea unui manager, iar cei din Centrul de Cultură aveau datoria să se ocupe de proceduri, de informări și de termene. Pentru asta există un secretariat al unei comisii, și se presupune că sunt suficient de competenți ca să-și facă treaba bine. Dar dacă organizezi o procedură cu vicii, nu înseamnă oare tocmai lipsa acestei competențe? Sau cel puțin că profesionalismul acestei instituții, a conducerii sale, cam lasă de dorit? Dar acum, că la Filarmonică avem un nou început, poate ar trebui să ne îndreptăm atenția și asupra ei.

JA: Dar până la urmă schimbarea a avut loc. Ce a făcut diferența?

C.V.: Da, schimbarea a avut loc abia după ce am mutat secretariatul comisiei în Primărie, motiv pentru care felicit colegii din aparatul administrativ pentru diligență și profesionalism. Atât noi, din prima comisie, cât și colegii din a doua am demonstrat că fostul manager al Filarmonicii nu merita „o notă de trecere”. Diferența a făcut-o competența secretariatului comisiei. Managerul nu putea contesta nota acordată, putea contesta doar procedura de organizare, care prima dată a avut scăpări, dar a doua oară nu. Contestație a depus fostul manager și la a doua evaluare, dar i-a fost respinsă.

JA: În afară de faptul că faceți parte din Comisia de Cultură a CLM, de ce v-ați implicat atât de pasional în schimbarea managementului Filarmonicii? Și pare că o faceți și în ceea ce privește conducerea Centrului Municipal de Cultură. Sigur sunt oameni care se întreabă ce urmăriți, ce interese aveți, pe cine vreți să aduceți în loc și altele asemenea. Ce le-ați răspunde?

C.V.: Cred că trebuie să rămână ceva bun, pozitiv, după noi pe oriunde am ajunge. Și cred că este datoria noastră să facem bine acolo unde binele lipsește. Poate că sună idealist. La începutul mandatului meu am găsit o Filarmonică decimată cu colaborarea unui management servil, incapabil și indolent. Le-am promis artiștilor că voi face ceva în legătură cu asta. Am făcut și voi continua să fac. Cât despre Centrul Municipal de Cultură și managementul de acolo, prin prisma implicării de la Filarmonică am ajuns să descopăr o instituție fără niciun rost cultural dar care are ghearele în toate borcanele cu miere și le cam distribuie discreționar. Activitatea secretariatului comisiei de evaluare a managerului Filarmonicii, numit de conducerea actuală a CMC, mi-a demonstrat că dacă la Filarmonică era unul servil, incapabil și indolent, aici sunt mai mulți. Interesul meu este soarta orașului în care îmi crește copilul. USR nu „pune” sau „aduce” în loc, ci selectează. Numirile din pix creează întotdeauna servilism și indolență. Alții au astfel de metehne, nu noi.

JA: Sunteți mulțumit de numirea managerului interimar?

C.V.: Sunt foarte mulțumit de numirea lui Sergiu Bacoș ca manager interimar al Filarmonicii din Arad. Are toată susținerea noastră, îl vom sprijini, și îi dorim mult succes în activitatea sa. Dar nu contează cât sunt eu de mulțumit, ci că întregul Consiliu Local l-a votat, în unanimitate. Sper să beneficieze de aceeași susținere când va veni să ne solicite completarea corului și a orchestrei prin angajări, fonduri pentru repararea mobilierului, a instrumentelor sau pentru, de ce nu, spectacole de o mare anvergură, cum se desfășoară în Timișoara, Oradea sau Cluj.

„Interesul meu este soarta orașului în care îmi crește copilul. USR nu <pune> sau <aduce> în loc, ci selectează”