Cum credeţi că se poate combate criza forţei de muncă şi a resursei umane? În Arad, cel puţin, sunt fabrici care au decis relocarea sau mutarea unor secţii tocmai pentru că se află în imposibilitatea de a mai găsi personal.

MARIUS BUDĂI: O să răspund ca într-o poveste: un ochi îmi plânge şi unul râde. În primul rând, vreau să mă refer la programul nostru de guvernare în care nimeni, la acel moment, nu a crezut. Ceea ce noi am spus atunci, prin transformarea României dintr-o mână de lucru ieftină într-o mână de lucru calificată şi încurajarea ocupării forţei de muncă prin diferite măsuri: ucenicia, angajarea tinerilor între 16-24 ani, angajarea persoanelor peste 45 de ani, angajarea persoanelor care mai au 5 ani până la pensionare. Iată că toate aceste măsuri şi-au făcut efectul şi acum, din păcate vine „ochiul care plânge” şi anume lipsa forţei de muncă. Am făcut un apel şi îl fac şi aici la Arad către mediul privat, îi îndemn cu toată sinceritatea să se aplece un pic mai mult către resursa umană. Trebuie să conştientizăm că fără resursa umană nu putem realiza nimic, nicăieri. În momentul în care mediul privat va înţelege problemele şi va încerca să rezolve problemele resursei umane vor vedea că şi rezultatele financiare vor fi pe măsură.

Desigur, în ultimă instanţă vom fi nevoiţi să aducem şi muncitori non-UE. În această speţă am simplificat foarte mult legislaţia şi cheltuielile, am mărit contingentul pe care îl putem aduce în ţară şi îl putem majora oricând, la cererea companiilor.

Angajatorii întâmpină probleme deosebite cu muncitorii non-UE, în sensul înţelegerii legislaţiei de către aceştia, a responsabilităţilor şi drepturilor legale?

M.B.: Sunt specificaţii clare în legislaţie. Avem memorandumuri semnate la nivel de miniştri. De curând am semnat chiar un memorandum cu Vietnamul. Nu există o problemă din acest punct de vedere, cu atât mai mult cu cât cei care vin în România sunt consiliaţi înainte de a ajunge aici.

Referitor la Ordonanţa 114 privind salariul minim în domeniul construcţiilor, spuneaţi în diferite intervenţii publice că scopul ar fi reîntoarcerea românilor plecaţi în Italia, Franţa sau Spania.

M.B. Ne dorim foarte mult ca forţa de muncă românească plecată peste hotare să revină în ţară. Sunt copii rămaşi singuri acasă, sunt familii în care tatăl sau mama lucrează în străinătate, ne dorim să reîntregim familia în România. Ne dorim ca prin decizia luată prin ordonanţă de a impune un salariu minim în construcţii, prin suplimentarea sumei respective şi de către patronate să încercăm să creăm un salariu atractiv pentru cei care îşi doresc să se întoarcă acasă.

Ţinând cont că această ordonanţă are ca termen de aplicare anul 2019, va exista o continuitate a măsurilor în domeniul construcţiilor?

M.B. Desigur, continuitatea este asigurată prin faptul că prin aceeaşi ordonanţă domeniul contrucţiilor a fost declarat „domeniul prioritar în următorii 10 ani”, pentru că suntem cu toţii de acord că avem nevoie de dezvoltare – construcţii de autostrăzi, spitale, etc.

O altă problemă, însă, ridicată de angajatori, privind aplicarea acestei ordonanţe este că salariul minim de 3.000 lei nu este impus doar persoanelor care activează strict în construcţii, ci întregului personal dintr-o firmă din acest domeniu – făcându-se referire aici la situaţia personalului de întreţinere, spre exemplu.

M.B. Am avut discuţii cu societăţile din construcţii şi le-am explicat foarte clar că în interiorul unui cod CAEN noi nu putem face o salarizare diferită. Practic, a fost o discuţie, şi în termenul cel mai scurt cu patronatul din construcţii vom veni cu o completare a codurilor CAEN şi câteva măsuri suplimentare solicitate de dumnealor.

„Ne dorim foarte mult ca forţa de muncă românească plecată peste hotare să revină în ţară”.

Pe tema alocaţiilor

„Prin amendamentul depus nu s-au majorat alocaţiile, ci doar suma pe respectivul capitol bugetar. Amendamentul era impracticabil. Am venit cu acea Ordonanţă de Urgenţă, prin care am reparat şi omisiunea de creşetere a alocaţiilor copiilor şi pentru copiii cu dizabilităţi care nu erau incluşi în varianta amendamentului citit în Parlament. Din păcate, atacarea Bugetului la Curtea Constituţională, a făcut ca Ordonanţa să nu îşi producă efectul, neavând finanţarea şi astfel fiind în imposibilitatea de a pune în aplicare majorarea alocaţiilor”.