JURNAL ARĂDEAN: Sunteţi unul dintre puţinii candidaţi din judeţul Arad care aţi bătut un primar în funcţie. Ce v-a mânat în această luptă?
MIRCEA ONEA: Singurul meu scop a fost, este şi va rămâne modernizarea Nădlacului şi bunăstarea oamenilor de aici. Este pentru a treia oară când am candidat pentru postul de primar şi de fiecare dată am avut acelaşi scop: binele oraşului nostru. Mă doare când văd că Nădlacul bate pasul pe loc, în timp ce alte oraşe şi chiar comune din judeţul Arad „ne-au luat faţa” din punct de vedere al dezvoltării. Din păcate pentru noi, vechile administraţii par că au pus dezvoltarea oraşului pe locul doi, în cel mai bun caz. Pot fi numărate pe degete proiectele gândite, scrise şi câştigate de fostele administraţii, fie că vorbim despre fonduri europene nerambursabile, fie că vorbim despre programe naţionale, guvernamentale, prin care puteau fi atrase zeci, sute de milioane de lei pentru Nădlac. Din păcate, bugetul propriu al oraşului nu permite investiţii prea multe şi nici prea mari. Iar una dintre cauze o reprezintă supradimensionarea aparatului propriu al primăriei, angajarea a zeci de oameni, lucru ce încarcă foarte mult bugetul local.
JA: Aţi câştigat primăria unui oraş, lucru deloc uşor. Care credeţi că au fost motivele pentru care oamenii au decis să vă aleagă pe dumneavoastră, în detrimentul candidatului aflat pe funcţie? Care au fost atuurile dumneavoastră şi care au fost punctele slabe ale contracandidatului?
M.O.: Cred că nădlăcanii au ajuns la un nivel de saturaţie în ceea ce priveşte administraţia locală. Chiar dacă au încercat să arunce praf în ochii alegătorilor, actualul primar şi echipa lui nu au mai reuşit să îi păcălească pe oameni. Slaba dezvoltare a oraşului din ultimii ani, coroborată cu lipsa proiectelor concrete care să vizeze un trai mai bun pentru nădlăcani au fost, din punctul meu de vedere, punctele slabe ale actualei conduceri. În ceea ce mă priveşte pe mine, nădlăcanii mă cunosc şi ştiu că sunt un om sincer şi cinstit. Nu o să îi mint niciodată frumos, doar pentru a pica bine în ochii oamenilor. Chiar dacă adevărul doare uneori, prefer să le prezint nădlăcanilor adevărul dureros, în detrimentul unei minciuni frumoase. Pe asta mi-am bazat şi campania electorală, pe sinceritate, pe deschidere, pe transparenţă.
JA: Care sunt promisiunile pe care dumneavoastră şi echipa dumneavoastră le-aţi lansat în campanie şi, sincer vorbind, câte dintre ele sunt fezabile? În plus, care este modalitatea prin care le veţi pune în practică?
M.O.: Se pare că am anticipat întrebarea şi am oferit o parte dintre răspunsuri puţin mai devreme. După cum am precizat deja, eu vreau ca administraţia pe care o voi conduce din septembrie să ofere transparenţă maximă. Oamenii trebuie să ştie pe ce le sunt cheltuiţi banii, oamenii trebuie să ştie ce face primăria cu fiecare leu pe care îl încasează cu titlu de taxe şi impozite. În acest sens, am promis, şi mă voi ţine de cuvânt, că vom publica toate cheltuielile pe care le vom avea, ca şi primărie. Toate, toate. Nădlăcanii care vor fi curioşi ce se întâmplă cu banii lor îşi vor găsi răspunsurile pe pagina de internet a primăriei. O altă promisiune pe care am lansat-o în campanie are următorul slogan: „Rezolvăm minim o problemă pe zi”. Despre ce este vorba? Oamenii se prezintă la primărie cu diverse probleme sau situaţii. Chiar dacă, poate, pentru administraţie, problema omului nu este stringentă, nu este gravă, pentru omul respectiv este cea mai mare problemă, pentru că este problema lui, care îl deranjează. Aşadar, împreună cu colegii din PNL şi UDSCR ne-am propus ca, în fiecare zi, să încercăm să rezolvăm cel puţin o problemă semnalată de oameni. Vorbesc despre probleme mici, care pot fi rezolvate pe loc sau în câteva zile. Un şanţ colmatat, un drum denivelat, lucruri din acestea care pot fi rezolvate rapid, în regie proprie de către primărie. Vreau ca fiecare nădlăcan să se simtă important pentru administraţie, să simtă că este băgat în seamă. Pentru că, în final, aşa este şi normal. De aceea suntem aleşi, să la facem viaţa oamenilor mai bună, mai uşoară.
JA: Care sunt proiectele urgente pe care doriţi să le implementaţi, după ce că veţi prelua mandatul de primar al oraşului?
M.O.: Cea mai mare problemă a Nădlacului o reprezintă lipsa locurilor de muncă. Nădlăcanii aleg fie să se mute din oraşul nostru spre municipiu, acolo unde lucrează foarte mulţi, fie să facă naveta şi să piardă ore întregi în fiecare zi pe drumul spre serviciu şi înapoi spre casă. Din punctul meu de vedere, Nădlacul ar renaşte dacă oamenii ar avea siguranţa unor locuri de muncă aici, la ei acasă, dacă ar avea salarii comparabile cu cele oferite de fabricile din zona industrială din Arad. Din discuţiile pe care le-am avut cu locuitorii oraşului, aceasta ar fi cea mai mare problemă, cel mai mare minus al Nădlacului.
JA: Care direcţii de dezvoltare credeţi că sunt necesare în oraşul pe care îl veţi conduce şi care sunt motivele pentru care aţi ales aceste direcţii?
M.O.: După cum am spus, crearea locurilor de muncă este cea mai mare dorinţă a mea, ca şi primar. Fără dar şi poate, după ce voi prelua mandatul, primul lucru pe care îl voi face va fi să demarez crearea unei zone industriale şi atragerea de investitori în zonă. Spaţiul necesar îl avem deja, la intrarea în Nădlac dinspre Arad, peste drum de bezinărie. Vom avea nevoie de nişte fonduri pentru a întocmi planurile urbanistice necesare pentru înfiinţarea acestei zone industriale, dar şi pentru parcelarea terenului de acolo. Sper să găsesc deschidere la Consiliul Judeţean Arad în acest sens. Am avut nenumărate discuţii cu Iustin Cionca, preşedintele Consiliului Judeţean, iar acesta mi-a promis că îmi va fi partener în tot ceea ce înseamnă implementarea proiectelor care vizează dezvoltarea Nădlacului.
O altă problemă care trebuie rezolvată cât de repede este cea a campusului şcolar, acel proiect fantasmagoric care nu a ajuns niciodată la final. Şi, cel mai probabil, nici nu va ajunge vreodată. Acel proiect era să bage Nădlacul în faliment, şi doar intervenţiile politice au făcut ca primăria să facă rost de bani pentru a scăpa de datoriile pe care le-a avut către finanţatorul lucrării, respectiv către Uniunea Europeană. Acel campus pare că a fost gândit fără cap. Niciodată, Nădlacul nu va reuşi să atragă sute, mii de elevi care să populeze toate clădirile proiectate. Campusul trebuie regândit, situaţia trebuie analizată foarte bine, iar clădirile care au fost realizate deja trebuie să primească altă destinaţie. Încă nu ştiu exact ce trebuie făcut acolo, dar ceva trebuie făcut. Vom căuta soluţii şi, împreună cu colegii de la PNL şi de la UDSCR, vom încerca să luăm cele mai bune decizii în ceea ce priveşte campusul. Locul respectiv ar trebui să aducă plusvaloare oraşului. Pentru moment, este o pată pe obrazul Nădlacului, fiind vorba despre un şantier care, în principiu, este abandonat.
Alte direcţii de dezvoltare pe care le vizez sunt cele clasice: infrastructura rutieră, reţele de apă şi canalizare, dar şi extinderea reţelei de gaze naturale.
JA: O mare parte dintre fondurile europene dedicate actualului exerciţiu financiar sunt epuizate sau pe cale să se epuizeze. Drept urmare, şansele ca dumneavoastră să gândiţi şi să implementaţi un proiect de la zero sunt destul de mici. Cum veţi reuşi să vă „lăsaţi amprenta” asupra oraşului la finalul acestui mandat?
M.O.: Din păcate, cu această întrebare a fost atins un punct sensibil. Într-adevăr, liniile europene de finanţare au fost lansate, în mare parte. Iar Uniunea Europeană nu stă după noi. Proiectele depuse pentru finanţare intră într-un concurs, iar cei care au fost mai harnici şi mai dibaci au cele mai mari şanse de câştig. Din păcate, administraţia din Nădlac nu s-a prea aflat printre cei harnici. Avem câteva proiecte depuse de conducerea oraşului, însă acestea sunt şi mici, şi fără un impact pozitiv prea mare pentru nădlăcani. Eu sper, totuşi, ca, după ce preiau mandatul de primar, să mai rămână măcar câteva „firimituri” europene pentru ce îmi propun eu să fac. Însă, dacă acest lucru nu va fi posibil, voi încerca să mă folosesc de fragilul buget local şi de finanţări de la Consiliul Judeţean pentru a face în Nădlac măcar o bucăţică din ce mi-am propus. Previziunile sunt sumbre. Tocmai am aflat că, până în luna august, primăria a reuşit să cheltuiască toţi banii pe care i-a avut la dispoziţie. Inclusiv cei pentru contribuțiile salariaților şi utilităţi pentru celelalte luni din an care au rămas. Mai în glumă, mai în serios, mă tot gândesc să îl mai las pe Ioan Mărginean pe funcţie măcar vreo 5-6 luni, să repare el situaţia pe care a creat-o. Serios vorbind acum, din păcate, trebuie neapărat să ne îndreptăm atenţia spre programe de finanţare nerambursabilă. Din informaţiile pe care le am, Primăria Nădlac se află în pericol de faliment. Se anunţă zile foarte grele pentru mine, după preluarea mandatului, dar sunt convins că, împreună cu colegii mei, vom reuşi să trecem şi peste aceste greutăţi. Până la urmă, de aia am fost aleşi în funcţiile cu care ne-au onorat nădlăcanii, să rezolvăm problemele. Şi asta vom face.
JA: Şi o ultimă întrebare: având în vedere că veniţi din mediul privat, cum credeţi că vă veţi adapta birocraţiei şi termenelor lungi şi foarte lungi care se regăsesc în administraţie?
M.O.: Va fi un proces foarte greoi pentru mine. De aproximativ 30 de ani, de când deţin societatea comercială pe care o administrez, când a apărut o problemă, am rezolvat-o. S-a stricat ceva ? Am cumpărat şi am înlocuit sau am reparat. Am încercat, tot timpul, să găsesc soluţii rapide şi viabile. Acum, însă, va fi un şoc pentru mine ca, pentru orice achiziţie, să fie necesare o serie de proceduri de cereri de oferte sau licitaţii. Într-adevăr, aceasta este legea şi trebuie să o respectăm. Însă termenele propuse de legislaţia în vigoare par, uneori, că vor să te încurce, nu să te ajute, ca şi administraţie. Va fi un proces foarte greu acela de a trece de la întreprinzător la primar. Eu sunt obişnuit ca problema să fie rezolvată pe loc, nu să aşteptăm luni de zile. Poate că vom găsi deschidere la parlamentarii de Arad, indiferent de culoarea politică, şi se va reuşi rectificarea legii achiziţiilor publice. Nimeni nu are de câştigat dacă stăm luni de zile blocaţi în proceduri, luni de zile în care s-ar putea munci, luni de zile în care am putea să facem ceva, să avansăm cu o lucrare, cu un proiect.
Citiți principiile noastre de moderare aici!