Jurnal arădean: Ce înseamnă Aradul pentru Samuel Caba?

Samuel Caba: Aradul este locul unde am făcut trei școli de nivel universitar și locul unde am cunoscut-o pe soția mea. Este locul unde îmi cresc pruncii și cred că este unul dintre cele mai frumoase și importante orașe din România, înainte de toate datorită istoriei sale, nu în ultimă instanță economice, dar și al așezării geografice.

Cum vedeți arădenii? În ce credeți că ar consta specificul arădean și al arădenilor?

S.C.: Arădenii sunt oameni faini, așezați și muncitori. Chiar suntem cunoscuți pentru contribuția noastră la mediul în care trăim și nu numai. Aradul a dat oameni importanți, indiferent de nație sau religie în foarte multe domenii, fără să mai vorbim de prioritățile arădene. Primul tren electric, iluminarea stradală, orchestra filarmonică și altele. Însă cel mai important mi se pare deschiderea arădenilor spre nou, spre Occident, spre civilizație. Iar aici avem multe de făcut, fiindcă în ultimii ani această dimensiune arădeană a fost neglijată complet.

Unde credeți că s-a greșit în administrație în ultimii ani?

S.C.: În primul rând trebuie să recunoaștem că s-a și făcut treabă și trebuie să fim cinstiți cu noi înșine și să apreciem lucrurile care s-au făcut în Arad dar eu cred că se putea sau se poate mai mult.

Înainte de toate prin modul în care a fost tratat acest spirit arădean și posibilitățile, potențialul economic arădean. Se putea mult mai bine în toate domeniile: în cel ecologic, vorbim doar de Aradul verde, dar rezultate nu se văd, traficul este groaznic, parcările lipsesc, soluțile alternative la trafic nu sunt promovate, etc. Sunt probleme peste tot, în învățământ, în sănătate și se face foarte puțin, iar ceea ce se face se face într-un stil ce aduce multă dezamăgire. Sunt obiective de mare importanță și impact uitate pur și simplu: spitalele, locuri de muncă mai prospere și competitive, cetatea, ștrandul, Trei Insule, fără să mai vorbim de Mureș, acest râu care dă personalitate orașului și a fost determinant în dezvoltarea sa. Nu mai avem sporturi nautice, de exemplu, în timp ce orașul a fost pionier în aceste locuri în sporturile cu vâsle.

Care ar fi primele măsuri de redresare?

S.C.: Decurg în mare din cele spuse mai sus. Important să fie direcționate cu onestitate și competență, de o administrație dedicată orașului, nu diferitelor interese și care contribuie în mod cert la bunăstarea unora, dar nu și a orașului. Înainte de toate îmbunătățirea drastică a infrastructurii orașului. Acum se lucrează la canalizare, dar se vede cu ce rezultate și în ce ritm. E vorba de carosabil și parcări, dar și de realizarea unui adevărat perimetru pietonal, în care mașinile nu au acces, oferirea de alternative la traficul existent. Deocamdată este ceva doar de ochii lumii, nefuncțional și deloc atractiv. E nevoie de regândirea din temelii a priorităților orașului, de asigurarea unui cadru, atât organizatoric cât și financiar pentru recondiționarea tuturor clădirilor importante din zona centrală. E vorba și de sistemul de sănătate, neglijat dramatic în ultimii ani. Arădenii, dacă au posibilitatea, se duc altundeva, la Timișoara sau chiar Ungaria, dacă au nevoie de un tratament medical serios. Nu se poate așa, este important să asiguram cele mai bune condiții, sa atragem la Arad cei mai buni medici și tehnicile cele mai performante. În fond, este vorba de folosirea cu cap și responsabilitate a banilor puși la dispoziția administrației de către arădeni. La fel în sistemul școlar. Acum când administrația locală se îngrijește de școlile din oraș, avem mijloacele necesare să creăm un cadru favorabil educării copiilor noștri. Aici, de asemenea, ar fi multe de făcut, ajunge doar să ne gândim la accidentul care a avut loc nu demult la Liceul German.

Ce părere aveți despre exploatarea potențialului turistic arădean. Se poate mai bine? Cum?

S.C.: Fără doar și poate este una dintre dimensiunile vieții moderne care a fost neglijată la Arad în situația în care, chiar și în lumina celor prezentate mai sus, Aradul are un potențial turistic autentic și divers chiar. Aici, ca peste tot, de altfel, e vorba de găsirea acelor metode și mecanisme prin care administrația poate conlucra eficient cu capitalul privat, cu investitorii interesați în turism. Arădeanul mai nou pleacă din Arad dacă se gândește la turism, chiar și la băi se duce în localitățile apropiate din Ungaria. Este jenant, mai ales în situația în care avem la dispoziție de când e lumea un ștrand, unul care acum zece-douăzeci de ani era vestit și peste hotare. Dar turismul este o rezultantă a multor factori. Pentru ca să vină turiștii nu ajunge să ai ștrand, vinuri, este nevoie de mult mai multe: cultură, înainte de toate, un mediu curat, civilizat și prietenos, îmbietor și captivant pentru străinul pripășit prin Arad.

Cum vedeți viitorul orașului?

S.C: Aici chiar trebuie să încep cu un loc comun de când îi lumea: viitorul orașului e în mâna cetățenilor săi. Ei trebuie să înțeleagă că politicianul nu se definește prin ceea ce zice, ci ceea ce face și să-l aleagă pe cel în care au încredere că și va face ceea ce zice. Dar să și controleze ulterior cum se raportează promisiunea la faptă și să tragă concluziile de rigoare. Electoral, desigur. Cetățeanul trebuie să fie destul de matur și responsabil să aleagă oamenii care chiar sunt preocupați de viitorul orașului.

Cum contribuie comunitatea neoprotestantă, evanghelică la specificul orașului, respectiv la schimbările care au loc?

S.C.: Ca orice comunitate preocupată de soarta ei și a orașului în care conviețuiește cu alte comunități. Religia nu este ceva care să ne despartă, dimpotrivă, trebuie să ne unească. Contează prea puțin dacă ești neoprotestant, ortodox, catolic sau reformat, important este să și iei în serios credința, a ta și a fiecăruia. Desigur, la Arad comunitatea neoprotestanților este puternică prin tradiție, dar este și purtătoarea unor valori occidentale, valori care au definit în ultimul secol spiritul occidental. Aici, în mediul arădean foarte receptiv la valorile occidentale, ei pot deveni instrumentali și folositori, pot prezenta un model și pentru ceilalți. Dar nu e vorba de religie aici, ci de un mod de a fi în lume, printre semenii tăi. Se vorbește de spiritul comunitar, solidar al neoprotestanților, de multe ori acest spirit fiind prezentat ca ceva condamnabil. Nu este, dimpotrivă, în loc să o condamne și să o persifleze și ceilalți ar trebui să înțeleagă ca acest spirit garantează dezvoltarea și progresul comunității mai mari din care facem parte cu toții care ne considerăm arădeni. Eu am prieteni din toate comunitățile religioase și cred că religia în sine ar trebui să ne unească și nu să ne dezbine. Am ales de multă vreme să iubesc toți oamenii indiferent de culoarea confesională și eu cred că dragostea creștină este principala trasătură a fiecărei religii creștine. Dumnezeu să binecuvinteze Aradul și pe toți arădenii!