Anul 2015 a fost decretat de către UNESCO drept Anul Internațional al Luminii. S-a evidențiat importanța luminii pentru ființa umană, ca fenomen fizic și spiritual, prin simpozioane, conferințe internaționale (una dintre ele desfășurată, cu deosebit succes, în Arad) etc.

La marea Sărbătoare a Nașterii Domnului, în consonanță cu tot ceea ce s-a arătat că înseamnă lumina în viața noastră, ascultăm cuvinte despre Izvorul luminii, în troparul (imnul): „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus; Doamne, mărire Ție!”.

Sărbătoarea coboară peste lume o revărsare de lumină, o lumină divină, de dincolo de om, lumina cunoștinței. Prin venirea în lume a Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, „poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor care ședeau în ținutul și în umbra morții, lumină le-a răsărit”. (Matei 4, 16).

Teologia creștină afirmă că omul poate ajunge la lumina cunoștinței, la înțelegerea care nu este numai o capacitate personală, cât, mai ales, o lumină dinafara omului, impropriată lui, lumina lui Dumnezeu, care aprinde lumina minții noastre. Nu numai la rațiune, ci și la înțelegere, ca și componente ale „cunoștinței”, omul are acces datorită Luminii absolute a lui Dumnezeu, întrupată în lume prin Iisus Hristos.

Scrie Sfântul Simeon Noul Teolog: „când auzi de «lumina cunoștinței», ca să te lămurim în toate, să nu presupui că e numai cunoştinţa celor spuse fără lumină. Căci n-a grăit numai de istorisire sau de cuvântul cunoştinţei, ci de «lumina cunoştinţei» sau de «cunoştinţa luminii», adică de faptul că lumina aduce cunoştinţa în noi. Căci altfel nu poate cunoaşte cineva pe Dumnezeu, decât în vederea (contemplarea) luminii trimisă din El…nimeni nu poate grăi…despre lumină, dacă nu vede mai întâi însăşi lumina cu ochii sufletului şi nu cunoaşte întocmai iluminările şi lucrările Lui în sine însuşi… Dumnezeu e lumină şi vederea Lui e ca o lumină. Deci în vederea luminii ne e dată prima cunoştinţă că există Dumnezeu, precum şi cu privire la om întâi e auzirea despre el, apoi vederea, şi în vederea lui e dată cunoştinţa că există omul despre care am auzit”. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, în Filocalia, vol 6, București, 2011, p. 218-219).

Cum poate omul primi această lumină, o arată Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Dumnezeu, care este cu adevărat lumină după ființă, Se face cu adevărat lumină în cei ce umblă în El, prin virtuți.” (Răspunsuri către Talasie, în Filocalia, vol. 3, București, 2011, p.65). Lumina cunoștinței oferă posibilitatea apropierii omului de Dumnezeu și asemănarea cu El, transfigurarea omului, o adaptare organică a minții și a persoanei către Dumnezeu: „Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr.” (Efeseni, 5, 8-9). Lumina cunoștinței strălucește în Iisus Hristos, călăuzește lucrările omului și îl ține pe creștin în lumina divină.

De sărbătoarea Nașterii Domnului să căutăm lumina cunoștinței divine: ,,Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! (Efeseni 5, 8). Sărbători binecuvântate!

Preot dr. Vasile Pop

„Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții (Ioan 8,12).