În statele de funcţii, personale şi de plată de la Filarmonica de Stat Arad (1956-1991) în calitate de corist, instrumentist (fagot), director (1980-1986) şi de la Casa de Cultură a Municipiului Arad (1971-2008) în cea de dirijor al Corului „Emil Monţia”, un loc distins, reprezentativ şi de aleasă însemnătate îl are maestrul Gheorghe Flueraş, personalitate de primă mărime a muzicii în general şi a celei corale în special, dascăl de vocaţie, fin psiholog, dublând omul de cultură şi intelectualul.

Acum, la împlinirea venerabilei vârste de 85 de ani, „răsfoind în cartea vieţii”, vine-se cu alese sentimente de gratitudine, stimă şi respect să înlăturăm colbul aşternut implacabil şi pe nedrept asupra faptelor, meritelor şi împlinirilor profesionale, să-i evocăm personalitatea, susţinând şi afirmând că tot ceea ce a realizat în domeniul învăţământului – mai ales în Ungaria – şi a artei corale a impus Aradul pe scara valorilor culturale naţionale şi internaţionale.

S-a născut în ziua de 27 februarie 1931 în cartierul Grădişte din Arad; la trei ani a rămas orfan de mamă şi la 17 de tată. Dar la vârsta adolescenţei, orientarea sa era precizată: muncă severă şi sistematică.

În anul 1943 s-a înscris la concursul de admitere de la Liceul Industrial „Aurel Vlaicu” Arad, reuşind al doilea. Însă tehnica şi tehnologia metalelor nu au fost chemarea sa. Ci alta: pasiunea şi predilecţia pentru catedră şi în mod deosebit, pentru muzică. Astfel s-a transferat la Şcoala Normală de Învăţători „Dimitrie Ţichindeal”, frecventând în paralel şi cursurile Şcolii Populare de Artă, studiind disciplinele canto, dirijat şi pian, precum şi instrumentul fagot.

Tot în acea vreme, la iniţiativa lui Nicolae Boboc, dirijorul corului şi orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat din Arad, a fost admis în corul instituţiei la compartimentul tenor, unde a dobândit o viziune mai aprofundată şi amplă a muzicii corale în general, precum şi cunoaşterea repertoriului muzicii româneşti şi universale.

Tenor veritabil, bun şi puternic s-a înscris în anul 1964 la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, la secţia pedagogie-dirijat în care a dobândit calitatea de dascăl şi dirijor.

După absolvirea institutului superior, a fost încadrat – la propunerea aceluiaşi dirijor Nicolae Boboc – la orchestra simfonică ca şi fagotist şi corist, timp de 35 de ani, concomitent fiind şi dirijorul mai multor formaţii corale de amatori din municipiul şi judeţul Arad, printre care Corul „Emil Monţia” Arad, „care a fost şi rămâne viaţa mea”.

Iată acum câteva „momente”, aportul şi contribuţia acestui distins om în ştiinţa sunetelor care, din îmbinarea cuvântului şi a muzicii, a făcut şi realizat un unic şi inconfundabil crez artistic, transformat miraculos printr-o muncă tenace într-o uimitoare şi autentică artă.

Italia, Gorizia, septembrie, 1972 a reprezentat prima confruntare internaţională la un concurs de canto la care au participat 21 de coruri din 8 ţări şi un prim succes: locul doi, la categoria folclor, înaintea unor valoroase formaţii din Assisi, Italia, Stockholm, Viena, Budapesta, Kosice etc., şi locul şase, la secţiunea polifonie.

Atunci, în toamna lui ’72, Corul „Emil Monţia” al Casei de Cultură a Municipiului Arad a adus României primul premiu internaţional din ţara lui Giuseppe Verdi.

În ziua de 20 iulie 1974, „ziarul central „Scânteia” a făcut cunoscut cititorilor că la Casa de înregistrări „Electrecord” s-a editat primul disc al Corulului „Emil Monţia”, prin care au fost prezentate câteva cântece patriotice şi lucrări reprezentative din literatura camerală românească”.

Italia, Arezzo, sfârşit de august, 1977. La acel concurs internaţional la care au participat 21 de formaţii din 11 ţări, a fost apreciat de maestrul Gheorghe Flueraş ca fiind „unl dintre momentele cele mai esenţiale, semnificative din perioada celor trei decenii”, corul s-a clasat pe locul trei la secţiunea polifonică şi patru la folclor.

În perioada 16-20 mai 1979, la Concursul internaţional de muzică corală „Varna 1979” – Bulgaria – la care au participat 26 de coruri din Europa, Asia şi America – formaţia a obţinut premiul doi şi aceasta pentru că a prezentat „lucrări de mare dificultate, foarte bine primite de juriu şi numerosul public, datorită excelentei interpretări”.

6-13 noiembrie 1979 a reprezentat perioada realizării celui mai lung şi îndepărtat turneu din existenţa corului: Franţa, regiunea Normandia.

În acea deplasare, corul a interpretat cântece şi cântări a nu mai puţin de 24 compozitori, cuprinzând compoziţii ale artei corale din perioada Renaşterii, epoca barocă, romantică şi contemporană, un accent deosebit fiind pus pe creaţia românească modernă şi populară.

Cel de-al şaptelea trofeu internaţional a fost obţinut la Festivalul de muzică corală, Karditsa, Grecia, 15-20 septembrie 1990.

În ţară, Corul „Emil Monţia” a obţinut 35 de distincţii la concursuri şi festivaluri, repertoriul interpretat fiind compus din peste 400 de cântări şi cântece de inspiraţie folclorică, operă, compoziţii autonome clasice, muzică religioasă etc. Marile succese ale acestui cor – din perioada anilor 1970-2000 – şi renumele lui au fost obţinute – în cele aproape 300 de spectacole – nu pe seama unor voci excepţionale, ci, mai ales, prin trudnicia instruirii orientată spre omogenitate, dicţie, acurateţe interpretativă, totul cu un mesaj clar adresat sufletului omului şi speranţelor lui pentru ziua de mâine.

Dar maestrul Gheorghe Flueraş mai este cunoscut, admirat, stimat şi apreciat şi pentru ceea ce a „făcut” în Ungaria. Timp de peste 25 de ani, a condus corurile „Pro Musica” Gyula şi „Viva la Musica” Kitighaz, a activat ca profesor de muzică la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Gyula şi la Catedra de limba română a Universităţii din Szeged. A publicat cărţi de cântece şi jocuri populare româneşti (Budapesta, 1979), culegere de cântece pentru elevii de limba română, an I şi II, Budapesta, 1993, cânt şi muzică, 1990).

Cuvinte de aleasă preţuire şi apreciere a activităţii maestrului Gheorghe Flueraş a avut Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Românilor ortodocşi din Ungaria acelor ani.

În sfârşit, dar nu în ultimul rând, să menţionăm că în perioada anilor 1980-1991, cât timp a fost directorul Filarmonicii de Stat Arad au fost anii unei veritabile străluciri artistice a instituţiei, solişti europeni renumiţi, repertorii de maximă calitate, fervent susţinute de public…

… Am scris aceste rânduri şi în numele celor peste 300 de „monţişti” (1970-2008) ca semn al recunoştinţei, stimei, dăruirii şi muncii împlinite, precum şi al nostru personal, dedicate unui seamăn generos, jovial şi altruist: distinsul dascăl Gheorghe Flueraş, OMUL unei singure şi inegalabile iubiri: MUZICA.

La mulţi şi fericiţi ani!