ARAD. „Eram atât de speriată că vin la spital și că mor aici dar nici să merg acasă în acea stare nu era de ales”. Este mărturia unei arădence, infectată cu noul coronavirus, și care în cele din urmă a ajuns internată pe secția COVID din cadrul Spitalului Municipal Arad. De ce și-a spus povestea? Pentru că experiența trăită de Dorina D. este trăită zi de zi de zeci și zeci de arădeni. Frica de spital, de tratamente, de condiții și frica de necunoscut îi fac pe mulți dintre arădenii confirmați cu noul virus să rămână acasă până în ultimul moment, iar atunci când ajung la Urgențe starea lor este atât de degradată încât medicilor le este aproape imposibil să îi mai salveze.

E acasă, la UPU

„Din data de 05.10 am început cu simptome de răceală, nas înfundat, tuse foarte rară și o stare de oboseală generală și dureri de mușchi. Am luat patru zile tratament cu antivirale specifice răcelii, îmi monitorizam oxigenarea și era 99 dar parcă starea generală s-a înrăutățit. De când am primit confirmarea, după testul PCR efectuat în privat, am fost mai atentă la simptome și am început să iau antibioticele prescrise de medicul de familie. Saturația îmi era deja scăzuta la 93. Am început să fac perfuzii, dar starea de rău nu îmi trecea. În urma discuțiilor cu mai multe cunoștințe am înțeles că poți chema salvarea, să mergi la UPU unde se efectuează o evaluare și în funcție de rezultate pacientul este sfătuit ce e mai bine pentru el. Nu îl obligă nimeni să se interneze, doar se vede realitatea stării de sănătate și alege singur calea de urmat”, mărturisește arădeanca.

În câteva zile cu afectare 30%

Așa se face că pe 14 octombrie, arădeanca și-a făcut curaj și a mers la evaluare „deoarece nu eram deloc bine cu tratamentul luat acasă, iar saturația nu se ridica de la 92%”. A chemat salvarea și a ajuns la UPU. „Mi s-a luat sânge, mi s-a făcut electrocardiograma, iar apoi am fost la computer tomograf pentru a se vedea starea plămânilor. Am fost tratată normal, doar că trebuie să ai răbdare pentru că sunt foarte mulți bolnavi și personal puțin care încearcă din răsputeri să facă față situației. După câteva ore a venit rezultatul CT care m-a dat peste cap: în câteva zile de boală plămânii mei erau afectați 30%. Atunci un doctor mi-a recomandat să mă internez la Spitalul Municipal”, mai povestește Dorina.

Experiența de la Municipal

Decizia de a se interna nu i-a fost deloc ușoară, în special din perspectiva emoțională: „Eram atât de speriată că vin la spital și că mor aici dar nici să merg acasă in acea stare nu era de ales. Sunt internată la Secția Chirurgie 2 a Spitalului Municipal și am întâlnit un adevărat colectiv de profesioniști de la doctori până la infirmiere, toată lumea are o vorbă bună, un sfat, nemaivorbind de tratamentul de specialitate pe care cei care alegeți să vă tratați acasă nu puteți beneficia. Nu se moare de foame în spital, angajații sunt atenți cu pacienții, nu e deloc așa cum s-a vehiculat și am trăit-o pe propria piele”.

În final, arădeanca ține să le transmită tuturor arădenilor: „Mergeți la spital până nu e prea târziu! În câteva zile cu supraveghere de specialitate și cu tratament adecvat vă întoarceți la familie, vă reluați viața”.

Povestea Dorinei D. a fost împărtășită în grupurile de socializare, iar comentariile nu au întârziat să apară. Alți și alți arădeni i-au dat dreptate arădencei, subliniind importanța prezentării la spital imediat ce simptomele se înrăutățesc.

Oameni pentru oameni

Experiența Dorinei din Spitalul Municipal a fost marcată de toți cei care i-au purtat de grijă: „Mulțumesc cadrelor medicale pentru grija ce o poartă bolnavilor! Vă doresc să fiți înțelepți pentru dumneavoastră și familie, pentru că dacă ajungeți prea târziu la spital acești oameni nu au cum să vă mai ajute, cu toată bunăvoința lor. Nu subestimați acest virus!”.