Un alt motiv pentru care Filarmonica arădeană îi dedică această seară lui Beethoven, îl constituie aprecierea de care se bucură muzica sa în rândul publicului arădean.
Astfel, joi, 24 februarie, de la ora 19, Orchestra Simfonică a Filarmonicii condusă de maestrul Dorin Frandeş, va susţine un concert al cărui program va cuprinde Uvertura Leonora, „Concertul nr. 3 în do minor pentru pian şi orchestră” şi „Simfonia a V-a în do minor”, toate semnate Ludwig van Beethoven. Solistul concertului va fi pianistul Adrian Oliviu Stoica.
Leonora este denominaţia pe care Ludwig van Beethoven a dorit-o, dar nu a reuşit să o impună unicei sale lucrări dedicate scenei lirice. Titlul îl repetă pe acela al unei opere de Ferdinando Paer, celebru în epocă, astăzi însă cu desăvârşire uitat.
Concertul nr. 3 este cu siguranţă primul mare concert beethovenian, în care se înregistrează un progres la nivelul echilibrului dintre solist şi orchestră. Prin concepţia simfonică asupra temelor şi dezvoltărilor, asupra orchestrei şi chiar a scriiturii pianistice, dimensiunile lui temporale şi sonore sunt sensibil lărgite. Marca simfonică a întregului este impusă încă de la debut, introducerea orchestrală a părţii I fiind cea mai întinsă expoziţie simfonică din rândul concertelor beethoveniene.
Simfonia a V-a în do minor de Ludwig van Beethoven supranumită ,,a destinului” este una din paginile ilustre ale repertoriului de orchestră.
Din cele nouă simfonii, aceasta se distinge printr-o coeziune organică şi expresivă care îi justifică cu siguranţă dimensiunea. Ar fi totodată de comentat asupra celebrului început, caracterizat de opinia avizată a dirijorului Wilhelm Furtwängler: “Începutul simfoniei a V-a nu este unul obişnuit; dimpotrivă, este atât de neobişnuit încât pare unic în toată istoria muzicii. Nu avem de a face cu o temă în sensul pur al cuvântului, ci cu patru măsuri, care aflate în fruntea mişcării joacă rolul unui epigraf, al unui titlu scris cu litere enorme”.
Cariera simfoniei în do minor nu a fost egalată până acum de aceea a vreunei alte creaţii din lanţul simfonic beethovenian, ea se datorează în primul rând forţei extraordinare a materialului sonor şi a calitătilor estetice cu care acesta a fost investit. Desprinse din sursele autobiografice, mărturiile beethoveniene confirmă totodată asocierea discursului creat la ideea destinului uman, la lupta dintre speranţă şi disperare şi nu în ultimul rând la triumful final.
V.F.
Citiți principiile noastre de moderare aici!