ARAD. Vineri seara. Ora 17,50. Staţia de tramvai de la Primărie, sensul de mers spre Teatru. Aştept tramvaiul de pe linia 3. Pe tabela electronică de afişaj apare 6 minute. Se face ora 18. Apare un 6. Apoi un 18 barat. Deci… nu a venit 3-ul de 17,56. Aştept. Ca mine şi alţi călători nemulţumiţi. Unii stau în ploaie, copertina staţiei de tramvai fiind prea mică pentru a ne adăposti pe toţi. Se face 18,11, ora următorului tramvai spre Gara Aradu Nou. Nici acesta nu apare. Mai trece un sfert de oră şi…tot nimic. Nu vine nici cel de 18,26.

Sun la dispecerat. Nu apuc bine să termin fraza că mi se răspunde sec:

„A fost o defecţiune la un vagon. O să vină”.

Insist să explic dispecerei că stau de treisferturi de oră. Pare deranjată:

„Nu sunteţi primul care sună. V-am spus a fost o defecţiune”.

Pentru că 3-ul tot nu se vedea la orizont, continui dialogul cu reprezentanta CTP, încercând să-i explic că „povestea” ei nu are logică, atâta timp cât 6-ele care era de ora 18 a trecut. Şi circulă pe aceeaşi linie şi traseu cu 3. Deci… logic nu avea cum să îl depăşească. Vizibil iritată, după ton, îmi răspunde:

„Poate a zburat peste 3”.

Chiar dacă răspunsul m-a şocat, aş fi vrut să o mai chestionez puţin pe tema tramvaielor zburătoare, dar a apărut tramvaiul numit dorinţă: 3! Era 18,35. Am urcat, era plin-ochi, şi auzeam cum oamenii, revoltaţi, povesteau de cât timp aşteaptă 3-ul. Şi că dinspre dispeceratul CTP li s-a turnat acceaşi poveste cu defecţiunea la un vagon.

Pe surse, am aflat însă că din raţiuni economice şi din lipsă de personal, se mai sare câte un tramvai din programul de după-masă. Că nu e prima oară când cel de 17,56 de la Primărie spre Aradu Nou nu vine. Asta o „înghiţim” cumva, dar povestea cu tramvaiul zburător ne-a cam stat în gât. Cum ne dorim să le stea mai marilor Companiei de Transport Public Arad toare „urările de bine” primite vineri seara de la cei care au stat, în ploaie, 45 de minute după tramvaiul cu numărul 3.