Deputații au respins, miercuri, moţiunea simplă depusă de PNL împotriva Ministrului Culturii, George Ivașcu, referitoare la Centenarul Marii Uniri. Nimic nou aici, doar că, în cadrul discursului susținut, marți, de ministrul Culturii și Identității Naționale, George Ivașcu, după citirea moțiunii simple referitoare la Centenarul Marii Uniri, oficialul a făcut referire, printre altele, la două puncte fierbinţi din moţiune – monumentul de la Alba Iulia şi cel de la Arad –, apărându-se cumva cu acestea.
Totuşi, când a venit vorba de monumentul din Arad, surprinzător, în viziunea şefului Culturii, amplasarea acestuia ar fi posibilă chiar într-o lună şi jumătate „prin negocierea între factorii politici locali şi primar”, cu toate că exact această ultimă operaţiune revine ministerului pe care îl conduce, iar Primăria Arad a lăsat alegerea locului dedicat monumentului la mâna acestei instituţii. Însă, de aruncat „mâţa moartă” în ograda altora e uşor, mult mai uşor decât a face lucrările pe care te-ai obligat, în fapt, să le faci.

Dar, haideţi să vedem care a fost declaraţia ministrului George Ivaşcu pe acest subiect.
„Un punct important în moțiunea dumneavoastră este cel referitor la situația monumentului Marii Uniri de la Alba Iulia. Deşi nu există în moțiunea dumneavoastră, vă rog să-mi permiteți să vă prezint şi situația Monumentului dedicat Marii Uniri de la Arad. Mărturisesc, cu toată sinceritatea, că situația ambelor monumente este GRAVĂ. Consider că atât dumneavoastră, cât şi opinia publică, trebuie să cunoașteți situația exactă, reală, cu atât mai mult cu cât în spațiul public se vehiculează tot felul de informații false şi denaturări ale adevărului”, a precizat ministrul pe acest subiect.
În intervenţia sa în plen, George Ivaşcu a detaliat şi situaţia de la Arad, în viziunea sa: „Situația privind finalizarea lucrărilor pentru realizarea şi amplasarea Monumentului Marii Uniri din 1918, din municipiul Arad este la fel de dificilă (ca cea din Alba Iulia -n.r.), însă cu un parcurs de numai 12 ani (spre deosebire de cel anterior de 25). Datele obiective sunt, în mod succint, următoarele: În 2006, Ministerul Culturii organizează un concurs, câştigat în 2007 de sculptorul Florin Codre. În același an, se încheie contractul între Ministerul Culturii și autorul câştigător al concursului, în valoare de circa 10 milioane de RON, se începe plata contractului, pe etape de execuție, ultima plată a contractului către autor efectuându-se în 2010, exact acum 8 ani, autorul rămânând cu obligația montării monumentului. Începe o suită de tergiversări şi discuții, atât asupra amplasamentului monumentului cât şi a obligațiilor contractuale, care se soldează cu un proces civil, finalizat prin sentința definitivă din 27 aprilie 2016, în care autorul este obligat să transporte şi să amplaseze monumentul. Având preocuparea de a rezolva în sens pozitiv amplasarea monumentului Marii Uniri, încă de la începutul mandatului meu, acum 2 luni, am efectuat: – întâlniri cu autorul, sculptorul Florin Codre; – deplasarea la Arad, pentru a constata situația amplasării monumentului şi de a purta discuții pentru a găsi soluții de rezolvare ; – întâlniri cu primarul Gheorghe Falcă, întâlniri cu parlamentari şi consilieri locali PSD, în dorința de a găsi prin mediere soluțiile optime pentru a reuşi amplasarea acestui monument. Considerăm că numai prin negocierea între factorii politici locali şi primar, acest monument se poate monta în circa o lună și jumătate (conform afirmațiilor făcute de sculptorul Florin Codre, în toate condițiile prevăzute de lege.
Doamnelor şi domnilor parlamentari, după cum vedeți, în ambele situații, Alba Iulia şi Arad, în aceste două luni mi-am dedicat toată atenția și o bună parte din timp rezolvării problemelor, sub trei aspecte: legal, instituțional, prin implicare personală. Pe scurt, nu am oprit, blocat, complicat sau încurcat absolut nimic în legătură cu aceste monumente ci m-am străduit să descurc ițele moștenite de la vreo 20 de miniștri anteriori. Vă asigur că am toată disponibilitatea şi dorința ca România să poată construi monumentele Marii Uniri, dar fiecare pas în acest sens trebuie să fie unul legal”.

Scurtă părere despre un adevăr scump
Pe scurt, în ceea ce ne priveşte, este doar o ambalare în cuvinte politicianiste, a unei situaţii pe care, în fapt, nimeni nu se grăbeşte să o rezolve. De ce? Pentru că, pentru amplasarea acestui monument (care lasă, tot după părerea noastră, extrem de mult de dorit, din punct de vedere artistic) e nevoie de bani. Bani pe care nici autorul (deşi i-a primit iniţial), nici ministerul (deşi şi-a asumat la final acest lucru), şi nici Primăria (de ce să cheltuiască chiar ea) nu vor să-i pună la bătaie.