Muzeul aradean, la aniversare

În martie, muzeul arădean împlineşte 120 de ani. Cum a luat fiinţă?

Peter Hügel: În doua jumătate a secolului XIX, numit şi secolul muzeelor, intelectualitatea din zona noastră şi-a îndreptat şi ea atenţia spre acest domeniu. Au fost create asociaţii culturale care şi-au propus să cerceteze şi să conserve antichităţile, făcându-le accesibile publicului larg, prin publicare şi expunere muzeală.

La Arad, primele demersuri în acest sens provin din mediul profesoral al Liceului regal (înfiinţat în 1874). Aici a fost constituită o colecţie numismatică, expusă în biblioteca liceului, începând din anul 1876.

Odată cu înfiinţarea, în 1881, a societăţii culturale „Kölcsey”, proiectul organizării unui muzeu la Arad a dobândit un susţinător instituţionalizat. Marea majoritate a membrilor ei au avut în vedere realizarea unui „Muzeu al Relicvelor Revoluţiei de la 1848/49”. Însă, au fost şi voci (S. Márki, L. Dömötör) care au susţinut includerea unor piese din epoci istorice mai vechi în expoziţie. În cele din urmă, opinia dominantă a avut câştig de cauză şi, miercuri, 15 martie 1893, la ora 15, a fost deschis oficial „Muzeul Relicvelor Revoluţiei de la 1848/49” care ocupa patru săli, situate la etajul doi al Teatrului de Stat. Aceasta este data oficială de fondare a muzeului arădean. Pentru a elimina confuziile, trebuie, totuşi, să spun că, muzeul a fost gata pentru deschidere deja în octombrie 1892 iar în 6 octombrie 1892, publicului interesat i-a fost permis accesul în expoziţie. A fost, cum i-am spune azi, un soi de preview.

Care ar fi cele mai însemnate momente din viaţa muzeului?

Peter Hügel: Vedeţi, se consideră că, apariţia muzeelor reprezintă un pas important în democratizarea vieţii culturale, în sensul că, acestea au facilitat accesul unui număr mare de oameni la artefacte de valoare artistică şi istorică, culturală în genere. Aşa este. Dar, tocmai prin aceasta, s-a strecurat germenul propagandei politice în acest mediu. În funcţie de context, el a evoluat diferit. Nuanţele fac diferenţa.

La Arad, muzeul a fost creat, în virtutea mentalităţii dominante la vremea respectivă, ca un fel de templu dedicat martirilor „Războiului pentru Libertate din 1848/49”. Fără să conteste, în esenţă, această componentă, au fost intelectuali de marcă, precum istoricul S. Márki, care au dorit organizarea muzeului în spirit pozitivist. Organizarea unei pinacoteci şi a unei expoziţii de etnografie au rămas la nivel de deziderat.

Inaugurarea Palatului Cultural din Arad (sâmbătă, 25.10.1913, ora 20,45) reprezintă un moment cheie în evoluţia muzeului. Trec, acum, peste complicata poveste a acestui edificiu, emblematic pentru Arad, care, în toamnă, face 100 de ani. Muzeul deschis în cadrul Palatului cuprindea 12 săli în care erau expuse piese ilustrând preistoria, istorie medievală, Revoluţia de la 1848/49 şi etnografia din părţile locului precum şi o pinacotecă şi un muzeu şcolar.

În urma Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Palatul Cultural, implicit şi muzeul, au intrat sub administraţie românească. Pe parcursul întregii perioade interbelice, autorităţile s-au străduit să asigure o mai largă reprezentare a culturii româneşti în cadrul expunerii muzeale. Astfel, au fost amenajate o galerie de artă românească şi două camere memoriale dedicate lui V. Goldiş respectiv lui I. Cicio-Pop.

După preluarea puterii de către comunişti, muzeul a fost reorganizat în virtutea noii ideologii dominante, secţiile de bază fiind redeschise pentru public în 1954/55. Partidul s-a străduit să profesionalizeze activitatea instituţiei prin angajarea de specialişti pentru toate domeniile acoperite de colecţiile muzeului. Muzeul a fost reorganizat în 1960, 1968 şi 1977–1979, impregnarea cu propaganda politică crescând de la o reorganizare la alta. După ultima reorganizare, muzeul a fost redeschis în 27 martie 1979, în prezenţa preşedintelui N. Ceauşescu, fiind socotit, la vremea respectivă, cel mai modern muzeu din România.

După 1989, lestul propagandei comuniste a fost scos din expoziţiile permanente, concomitent cu deschiderea unor noi segmente expoziţionale.

Cum se prezintă astăzi vizitatorilor Complexul Muzeal Arad?

Peter Hügel: Expoziţiile din Palatul Cultural au fost renovate sau sunt în curs de renovare, la fel şi secţia de artă. Dincolo de upgradarea infrastructurii, este vorba de implementarea unui nou concept: ilustrarea realităţilor locale, zonale. Pe de altă parte, am insistat pe renovarea muzeului din Lipova (localitate cu un imens potenţial turistic) şi am refăcut integral „Muzeul Memorial Ioan Slavici şi Emil Monţia” din Şiria, o adevărată bijuterie şi, până la ora actuală, singurul muzeu turistic din judeţ.

Apropo, Complexul are şi secţii în judeţ…

Peter Hügel: Începând din 1958, au fost deschise secţii al muzeului şi în judeţ: Muzeul Oraşului Lipova (1958), Muzeul Memorial Ioan Slavici din Şiria (1960), Colecţia Ştefan Crişan din Lipova (1986), Muzeul Viei şi Vinului Miniş (1988), Muzeul din Săvârşin (1988). Zestrea muzeului s-a îmbogăţit semnificativ prin deschiderea pentru public a „Casei memoriale şi a colecţiei de artă Eugen şi Eugenia Popa” din Săvârşin, rod al unei generoase donaţii din 2007.

Mai există şi alte puncte muzeale interesante în judeţ. Ar putea, în viitor, să fie cuprinse în cadrul Complexului şi, implicit, să beneficieze de o mai bună valorificare turistică?

Peter Hügel: Într-adevăr, în judeţ mai există puncte muzeale, altele decât cele aparţinătoare de Complexul Muzeal. Acestea sunt rodul muncii unor entuziaşti locali care merită întreaga noastră apreciere. Le-am acordat asistenţă şi sprijin material, în limita posibilităţilor. Probleme de logistică, ţinând atât de voinţa administraţiilor locale cât şi de cadrul legislativ, fac ca ele să nu fi atins potenţialul turistic care le incumbă. În ce priveşte includerea lor în schema Complexului Muzeal Arad, rămân rezervat. Dincolo de prevederile legislaţiei actuale care restricţionează sever angajările în sectorul public, cred în descentralizare şi, implicit, în asumarea unor astfel de instituţii la nivel local. Este, în primul rând, o chestiune de mentalitate.

Cum veţi marca aniversarea de 120 de ani?

Peter Hügel: Nu sunt adeptul unor potemkiniade, drept pentru care vom aniversa momentul cu discreţie şi eleganţă. Practic, am garnisit tot anul 2013 cu evenimente menite să atragă atenţia publicului spre Muzeu şi Palatul Cultural. Şi sunt peste 70. Vă las bucuria să le descoperiţi. Oricum, asta trebuie s-o spun, am focusat toate cele spre octombrie, suprapunând aniversarea celor 120 de ani de muzeu cu centenarul Palatului Cultural.