A mai trecut un an, iar problemele micălăcenilor din zona Miorița au rămas tot nerezolvate. Nerezolvate sunt de ani buni de zile. Este vorba de calea de acces, că stradă nu poate fi numită, paralelă cu strada Miorița, situată de-a lungul liniei de tren ce traversează acest cartier. Cea care asigură accesul la garajele arădenilor din zona blocurilor 100 şi care oferă printr-un pasaj accesul în zona 300. Ce se întâmplă aici este de domeniul absurdului și al nefirescului. Strada care merge paralel cu linia de tren, nu a văzut încă asfalt, este plină de gropi, iar atunci când plouă este dezastru. Băltoace și de cinci metri pătrați, noroi până la genunchi. Iar imaginea este completată de boschetari și mizerie.

Rezistenți la polițiști

Boschetarii din această zonă au, în plus, „rezistenţă” la Poliția Locală Arad, deși oamenii legii au făcut multe acțiuni „dedicate” lor. Mizeria colocăie peste tot. Iar platforme de gunoi sunt scormonite ca un metronom, la fiecare oră, de oamenii străzii. Peisajul este completat de foarte multe gunoaie și electrocasnice aruncate peste tot, îndeosebi în vegetația dintre garaje și linia de tren. Televizor, calculator, cuptor cu microunde, papuci, plapume, haine, lenjerie intimă, prezervative, hârtii, cartoane, ciorapi, sticle de plastic, pungi și chiar fecale umane.

Ce mai, o mizerie de nedescris ni s-a dezvăluit când ne-am deplasat în acestă zonă. Atât pe stradă cât și în spatele garajelor. Desigur de vină este toată lumea: de la arădenii care îi hrănesc pe oamenii străzii și îi motivează să nu mai plece, la cei care trec nepăsători când cineva aruncă gunoiul pe unde apucă, până la autoritățile locale care nu găsesc pârghii să rezolve odată pentru totdeauna situația de aici.

În noroi până în gât

Unul din arădenii care a făcut zeci de reclamații, Marian Mocanu, un tătic cu doi copii, ne descrie cât de mizerabilă este zona unde se joacă copii lui și ai sutelor de arădeni de aici, dar și cum nicio autoritate nu găsește o rezolvare. „Nu mai știm ce să facem. Eu locuiesc cu familia mea aici din 2008 și pot să vă spun că de pe atunci tot facem reclamații, dar degeaba: drumul nu a fost reparat, iar boschetarii și gunoaiele sunt tot aici. În continuare, după șapte ani, la fiecare firicel de ploaie începe dezastrul. Totul devine mocirlă. Oamenii străzii s-au lipit de această zonă și fac o mizerie de nedescris mai ales pe țevile de termoficare calde, unde și dorm. Au pături și haine pline de pureci și păduchi. Trebuie să fim atenți pe unde îi lăsăm pe copii să se joace. Ghenele de gunoi sunt răvășite la fiecare oră de oamenii străzii, iar gunoiul împrăștiat pe jos. Probabil nu suntem prioritate pentru nimeni. Toți arădenii din această zonă suntem foarte nemulțumiți, sunt sigur, și vrem să se ia atitudine”, ne spune cititorul nostru.

Acțiuni fără ecou

Anul trecut, în perioada verii, am participat la două acțiuni intreprinse de Poliția Locală Arad și societatea Polaris, exact în acest loc, pentru a-i alunga pe boschetari și pentru a curăța zona. Acest tip de acțiuni au avut loc fără succes, din păcate, în ultimii zeci de ani. Boschetarii au fost alungați, muncitorii au curățat zona. Minunea însă, a ținut doar câteva zile, după fiecare acțiune intreprinsă. Oamenii străzii se întorc aici cu un stoicism debordant. Sunt mai perseverenți decât autoritățile și chiar le sfidează.

A cui e zona?

Nici legea nu pare să fie de partea arădenilor, dar pare să fie scuza perfectă pentru instituţiile statului. Terenul din imediata vecinătate a liniilor de tramvai aparţine CFR-ului, care nu a catadicsit mai niciodată să facă ceva acolo. Primăria are astfel scuza perfectă pentru situaţia pe care o reclamă micălăcenii: nu poate interveni pe domeniul altcuiva, mai ales când acel altcineva e o instituţie publică naţională sau regională care nu pleacă urechea la cererea unei instituţii locale. În caz că aceasta a fost formulată vreodată oficial. Şi asta de parcă nu toţi sunt puşi, pe lege, în subordinea cetăţenilor.