Așa cum se poate observa, Europa are de răspuns la numeroase provocări. De la criza economică și socială, la războiul de la graniță și până la fluxurile de migranți, toate acestea necesită soluții eficiente și rapide. Ca și cum nu ar fi fost îndeajuns, o altă provocare stă să revină pe tapet, mai exact chestiunea autodeterminării unor națiuni sau regiuni cu statut special.
De această dată, privirea se îndreaptă spre Marea Britanie, unde recent Scoția, Țara Galilor și cele două Irlande și-au revendicat dreptul la autodeterminare. Desigur, acest demers a primit un impuls și de peste Ocean, din partea președintelui Donald Trump, care, din rațiuni electorale și geopolitice, s-a exprimat pe tema oportunității reunificării celor două Irlande.
Situațiile de mai sus, în măsura în care își vor urma cursul preconizat de separatiști și promotorii autodeterminării, pot constitui precedente periculoase pentru alte regiuni de pe continentul nostru.
Când lumea merge spre integrare, pentru a deveni mai relevantă pe scena mondială, Europa are în față spectrul fragmentării. Cui prodest? Cui folosește o astfel de perspectivă? Se știe că în contextele de criză apare mentalitatea de „cetate asediată” și sunt căutați „țapii ispășitori”, iar națiunile sunt mai permeabile la mesajul izolaționist.
Este momentul ca decidenții de la Bruxelles să vină cu reacții ferme, dar dincolo de ele, să vină rapid cu soluții de redresare economică și socială. Fără așa ceva, relevanța noastră, a europenilor, va fi tot mai mică în concertul internațional.
Citiți principiile noastre de moderare aici!