O arădeancă susține că a fost atacată de un șacal, în timp ce se afla la plimbare cu câinele său, chiar în Parcul Eminescu, din centrul municipiului. Întâmplarea ar fi avut loc duminică, 13 august, în jurul orei 17:30, în timp ce femeia stătea pe o bancă în parc. Prima dată, presupusul șacal a atacat câinele, iar când stăpâna acestuia a intervenit să-și protejeze patrupedul, animalul agresiv a mușcat-o de mână. Într-o primă fază, femeia a crezut că este vorba despre un câine, ceea ce le-a și declarat medicilor de la Unitatea de Primire Urgențe a Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad, unde s-a prezentat pentru îngrijiri medicale.

Ulterior, derulând filmul evenimentelor, femeia a realizat că animalul agresiv nu prea semăna cu un câine obișnuit, avea corpul mai alungit, membrele mai subțiri și o culoare mai aparte. De aceea, a povestit ulterior că a fost mușcată de către un șacal.

Deocamdată, însă, nimeni nu confirmă prezența șacalilor în zonele populate din municipiu, deși este cunoscut faptul că în urmă cu doar câteva luni, gospodarii din comunele de pe malul Mureșului se plângeau de atacurile acestora.

Mai degrabă o vulpe

Nicolae Deme, președintele Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, spune că nu se poate înainta această ipoteză: “Nu cred că șacalul apare în localități cu centrele populate, cred că mai degrabă este vorba despre o vulpe, pentru că, în urmă cu jumătate de an, atunci când se lucra în curte la Vechiul Cazinou, am fost sesizați că există o familie de vulpi care s-a stabilit acolo. S-ar putea să fie urmași ai acelei familii. Până când nu vedem o mică înregistrare, nu ne putem da seama despre ce specie este vorba: vulpe sau șacal. Fac precizarea că s-ar putea să fie vulpe pentru că am mai avut la Vladimirescu, dar și în municipiu, în Micălaca 300, informații cum că apar vulpi ocazional în zonă. Despre șacal, până acum, nicio sesizare nu am avut.”

„Nu putem deveni grădina zoologică a Europei”

Profitând de această poveste, primarul Călin Bibarț nu a ezitat să își spună, din nou părerea despre prezența în oraș a castorilor, ciorilor și a altor specii care, spune el, nu ar trebui să trăiască în oraș: „Evident că suntem în domeniul supozițiilor, poate fi și un animal care să semene cu un șacal, poate să fie un câine. Deși șacalul, ca specie, este o specie în expansiune, n-aș crede să vină chiar în parcul central, dacă e să îmi exprim o opinie strict personală și chiar de specialist un pic. Dar v-aș aduce aminte de două lucruri care se întâmplă aproape zi de zi. Dacă este vorba despre un câine, vă aduc aminte că sunt unii oameni foarte vehemenți, iubitori, duși la extremă cu această iubire, care ne explică cum trebuie să nu-i eutanasiem, cum trebuie sterilizați de parcă dacă e sterilizat nu mai mușcă, și alte și alte exemple prin care ne dau doar indicații, fără să fie dispuși să cheltuiască și bani, sau doar așa declarativ. Și mai sunt alții, pornind de la cazul din urmă cu câteva luni, care ne ceartă cum stricăm noi idiotopul castorilor pentru că tăiem și facem puțin curat pe malul Mureșului, ceea ce n-ar fi de mirare ca la un moment dat, dacă acolo sunt doar boscheți – vorba aceea: aproape pădure -, să apară și astfel de animale. Nu vă mai spun că sunt alții, la nivel național, care ne-au explicat cum ar trebui protejat chiar și șacalul, una dintre cele mai invazive specii și una dintre cele mai periculoase pentru tot ce înseamnă echilibru în natură. Ori devenim oameni serioși, ori vom avea tot felul de astfel de incidente, de la căței, pisici, castori, șacali și alte animale. Azi-mâine o să ne trezim și cu urșii, la ce se întâmplă în țara asta. Nu putem deveni grădina zoologică a Europei. Ori punem omul în prim plan, așa cum a lăsat Dumnezeu pe lumea asta, în orașe, în sate sau comune, ori vom avea discuții sterile, absurde. Eu îmi fac datoria să tot spun acest lucru. De la ciori, la șacali, la castori, fiecare își găsește câte ceva să ne explice cum trebuie să fie protejate, total în afara arealului lor. Cel puțin cât sunt eu primar în Arad, prioritatea numărul unu în oraș este omul, iar toți ceilalți filozofi care vin și dau indicații nu au decât să-și ducă acasă și șacalul, și castorul și ce-or mai vrea ei, și ciorile, și porumbeii, dar nu pe domeniul public, prin parcurile orașului, pe unde trebuie să fie oamenii, să se simtă protejați, de la copii până la bunici”.