Așa a început fARAD, ediția cu numărul 5. În comunitate. Cu destăinuiri. Cu vorbe despre comunitate, individualitate și asumare. Adică cu o discuție moderată impecabil, ca de fiecare dată, de fostul ministru al Culturii, Corina Șuteu. Invitații săi la conversația „100 de ani de arte în România” – Laurențiu Damian, Călin Man, Mircea Mihăieș și Mona Nicoară – au fost nevoiți să sape prin amintiri și să provoace audiența cu detalii aparte din lumea artelor vizuale, a cărţilor, a filmului şi a artelor româneşti văzute de departe, tocmai de la New York. Totul, într-o atmosferă degajată, în care poveştile despre cum era lumea artelor în anii 80, 90 şi imediat după Revoluţie te făceau să-ţi pară nespus de rău că nu ai trăit câteva zile măcar alături de Mihăieş, Man sau Damian. N-au lipsit nici concluziile, dincolo de dialogurile şi poveştile spuse cald de către invitaţi: cât contează grupul, comunitatea pentru o atmosferă creativă, chiar dacă în istorie nu rămân de obicei decât individualităţile care se desprind din grup. O viziune de departe asupra artei în România, indicată de Mona Nicoară, directorul fARAD, te-a făcut să te gândești că poate nu-i chiar atât de rău în România când vine vorba de cultură. Nu trebuie decât să iei distanță și să începi să faci raportări.

Fără Corina Șuteu

Corina Șuteu s-a văzut nevoită să iasă pentru câteva minute din rolul de doar moderator pentru a-și asuma un cu totul alt rol, acela pe care toţi ceilalți invitați l-au scos în evidență cu tărie: că filmul românesc n-ar fi ajuns unde e astăzi fără Corina Șuteu.
A fost, mai degrabă, o discuție despre trăirile artistice ale fiecăruia dintre invitați, spuse la microfon, ce-i drept, pe podium, însă fără emfază, fără să simți că dacă ai avea papion acesta te-ar putea strânge de gât, ci mai degrabă cu convingerea că ai trăit câteva clipe alături de… comunitatea fARAD.
A urmat primul film al ediţiei cu numărul 5 a festivalului de film documentar fARAD: „Licu, o poveste românească”, despre destine ciuntite și supraviețuiri post comuniste.

Deschiderea oficială

fARAD se deschide oficial doar astăzi, la ora 19.00 (discuția de marți și filmul ce i-a urmat au fost doar o avanpremieră la festival). Și nu se deschide oricum, ci cu unul dintre cele mai lăudate filme românești, în fapt o coproducție – „Nu mă atinge-mă” (Touch me not), semnat de Adina Pintilie, lung metraj care a obținut Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin. Poate ar mai trebui precizat că rar întâlnești vreun regizor român care să nu-l laude. Sau faptul că la TIFF, cel mai important festival de film românesc, biletele trebuiau achiziționate din timp ca să poți să vezi lung metrajul. Filmul este urmat de o serie de întrebări și răspunsuri cu Bianca Oana, producătorul „Nu mă atinge-mă”.
Joi, la fARAD, se dă startul la documentare: va fi „Roll Red Roll”, un film urmat de Q&A cu Steven Lake, de la ora 19.30, și „Artistul și perversa”. Iar apoi fARAD mai are de spus cuvinte grele despre „Trup/ Suflet” timp de încă trei zile.