Interviu JA: Celus Ciobanu, artist plastic
Știu, de multă vreme, despre pasiunea ta pentru artele plastice și am și scris despre aceasta. Dar, de curând, am aflat o veste importantă în ceea ce te privește: Președintele filialei Arad a U.A.P., Dumitru Șerban, anunța, în Galeria Delta, la vernisajul „Sculptura azi. 4 discursuri ”, că ai fost admis în Uniunea Artiștilor Plastici din România. Ce înseamnă aceasta pentru tine ?
Celus Ciobanu: Este o poveste lungă, în ale cărei detalii nu pot intra cu această ocazie. Metaforic vorbind, este o stație pe calea paralelă, ce o frecventez în ultimele două decenii. Când drumul pe care ai pornit cândva devine îngust, întortocheat, ba chiar aglomerat, ai două posibilități. Să cauți autostrada – adică să fugi, să te rupi cu totul – sau să identifici o cale paralelă, liniștită și aerisită, pe care te poți refugia oricând urgia întrece limitele…
Arta reprezintă pentru mine această cale paralelă, zona în care mă pot retrage oricând, mă reculeg, mă redescopăr și mă exprim liber, fără opreliști, cum în medicină, din păcate, nu a fost posibil. Cât despre primirea în UAP, da, este o împlinire.
Am înțeles că vei sărbători artistic evenimentul ?
Celus Ciobanu: Se poate spune și așa. Pe de altă parte plănuiam de ceva vreme să ridic o expoziție personală 100%, adică numai a mea. În anii de după 2000, dedicați și sculpturii, am mai participat la câteva „expoziții personale”, în doi sau în trei, care erau totuși expoziții de grup, fie el și restrâns. Apoi, de curând, a mai fost un eveniment în viața mea, ce am dorit să-l depășesc cât mai discret la momentul respectiv: schimbarea „prefixului” pentru o vârstă rotundă. Nimic îmbucurător de fapt, și totuși ceva ce muritorii nu renunță a sărbători.
Mi-ai povestit, de mai multe ori, despre o altă pasiune…zborul. Este o temă predilectă în creația ta?
Celus Ciobanu: Când abordezi zborul în sculptură, te plasezi din start în umbra titanului, al cărui nume nici nu îndrăznesc să-l pronunț, poate doar cuvintele sale emblematice, rostite cu vreun secol în urmă : „Eu nu am căutat, în toată viața mea, decât esența zborului. Zborul – ce fericire !” Bucuria zborului am încercat-o și la propriu, cât mi-am permis. Nimic nu se compară în schimb cu acea fericire a zborului abstract, a proiecției creative în imaginar, a descătușării gândului spre a colinda liber prin universul ce ți l-ai identificat undeva sus, departe de mocirla telurică. Zborul lui Icar rămâne, desigur, o temă preferată.
Ce proiecte de viitor ai, legate de sculptură, dar și în general ?
Celus Ciobanu: Voi continua, ca și până acum, pe cele două direcții. Mai în glumă – mai în serios, voi rămâne un mare sculptor între chirurgi și un ilustru chirurg între sculptori, dacă asta mi-a fost dat. Pentru mine, prima profesiune – chirurgia, a devenit o sculptură a durerii, a patologicului care se revoltă și strigă după ajutor, pe când îndeletnicirea mai recentă – sculptura, va fi cu prisosință o chirurgie creativă, a frumosului (fără silicoane). Mi-aș dori să realizez, undeva în această urbe, o lucrare monumentală care să rămână… Este un obiectiv relativ dificil în ziua de azi, chiar și pentru artiștii consacrați. Dar, idei am și mai vedem…
Cum ai face o invitație pentru vernisajul expoziției de sculptură „Dincolo de limite, prin Artă”, de la „Delta”?
Celus Ciobanu: Foarte simplu. Cu cei care consideră că avem gânduri și aspirații comune, ne întâlnim vineri, la ora 18.00, la Galeria de Artă Delta, spre a ne bucura împreună. Vă aștept !
Celus Ciobanu
• Dr. Celus Ciobanu s-a născut la 4 mai 1954 la Timişoara; • A terminat Liceul „Nikolaus Lenau” Timişoara; • Licenţiat al Facultăţii de Medicină Timişoara (1979); • Licenţiat al Facultăţii de Arte Vizuale Oradea (2006); • În prezent, medic primar chirurg la Spitalul Municipal Arad.
„Mi-aș dori să realizez, undeva în această urbe, o lucrare monumentală care să rămână”
Citiți principiile noastre de moderare aici!