După moartea fostului primar al Aradului, avocat Lupaș Octavian, familia acestuia a donat Arhivelor Naționale documente create și colecționate de acesta în timpul vieții. Anii extremi ai documentelor din colecția acestuia sunt: 1702-1950. Dintre acestea trebuie menționate procesele verbale privind membrii Gărzii Naționale Române și condamnarea fruntașilor mișcării naționale N. Oncu, Ioan Suciu, Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop și Mihai Veliciu, fotografii ale regelui Ferdinand aflat în vizită la Arad în 1919, fotografii ale orașului Arad din 1944, statute ale ASTREI din Arad, registru jurnal cu evenimentele petrecute la Arad între 5 septembrie-10 octombrie 1944. Fondul documentar păstrează scrisori de la Ion Clopoțel, Ion Rusu-Șirianu, Iosif Moldovan și Francisc Hossu Longin.

Scrierile și cercetările avocatului Octavian Lupaș

Octavian Lupaș a scris despre istoria Ineului în vremea stăpânirii otomane, cercetând documentele vremii. La 22 septembrie 1658, oastea otomană a ocupat definitiv Ineul. În vremea turcilor, numărul clădirilor ajungea la 800, cea mai remarcabilă era palatul Pașei. Călătorul turc Evlia Celebi descrie cetatea Ineului ca având o singură poartă, nu departe de de această poartă se ridica giamia Sultanului Mohamed, străjuită de un turn de scânduri cu ceasornic și de o moară pusă în funcțiune cu ajutorul cailor. În interiorul acestei cetăți se afla o altă cetate, unde locuia aga ienicerilor.

În jurul acestor cetăți concentrice se întindea orașul propriu zis, pe ambele maluri ale râului, având aspectul unei tolbe de săgeți. Circumferința Ineului, înconjurat cu un șanț de apărare era de 4800 de pași.

Octavian Lupaș publică o carte dedicată avocatului ,,Mircea Vasile Stănescu ( 1841-1888)” , deputat, filantrop, fondatorul primelor gazete umoristice din Ardeal, cel care l-a avut ca stagiar, la cabinetul său de avocat, pe scriitorul Ioan Slavici.

O altă lucrare a lui Octavian Lupaș este intitulată ,,Voievozi și cneji români în județul Arad”. Preocupările de istorie ale lui Octavian Lupaș cuprind o perioadă îndelungată și vizează județul Arad.

În perioada anilor treizeci ai secolului trecut, au avut loc la Sâmbăteni cercetări sociologice sub coordonarea reputatului profesor Dimitrie Gusti, la ele participând studenți teologi, elevi ai Preparandiei. Conducerea echipei regale a fost asigurată de avocatul Octavian Lupaș, fiu al localității. O amplă lucrare despre cercetările efectuate la Sâmbăteni a apărut în anul 2018, sub egida Complexului Muzeal Arad, fiind semnată de Gabriel Hălmăgean și Sorin Sabău.

Istoria unei descoperiri

Octavian Lupaș, preocupat de istoria Aradului îl contactează pe istoricul Dan Demșa pentru ca să poată intra în legătură cu arheologul Eugen D. Pădurean. Întâlnirea dintre cei doi, Lupaș și Pădurean, avea să se întâmple în locuința celui din urmă. Lui Octavian Lupaș i-a dat de gândit movila care exista la Vest de comuna Vladimirescu, pe o porțiune mai înălțată înconjurată de vechi brațe ale Mureșului. Octavian Lupaș sugera o importanță istorică a detaliilor de teren din acel loc.

 

Arheologul Eugen D. Pădurean considerând că informațiile primite merită să fie verificate, se deplasează în iunie 1971 la locul indicat. Acesta constată existența unei structuri patrulatere din pământ, cu un val masiv, evident însoțit de un șanț colmatat. În urma cercetărilor de teren arheologul Eugen D. Pădurean a constatat existența unei fortificații de pământ cu val, șanț de apărare și palisadă. Pe baza unor urme materiale găsite la suprafață a fost trasă concluzia că este vorba de o fortificație medievală timpurie (sec. X-XI) atribuită populației autohtone pe care arheologul Pădurean o lega de cetatea Orodului, înainte de pătrunderea în zonă a triburilor maghiare.

Această ipoteză a fost confirmată de săpăturile ulterioare inițiate de către Complexul Muzeal Arad.

S-a dovedit, în urma săpăturilor ulterioare că fortificația are o formă trapezoidală cu latura de vest de 90-100 metri, cea de est 120 metri, celelalte două având 160 metri. Cetatea avea 2 porți – una situată pe latura de nord, cealaltă pe latura de sud.

Cetatea a avut două etape de funcționare. Prima, din a doua jumătate a sec. X și a doua situată în prima jumătate a sec al XI-lea. Au fost constatate două etape de incendiere, în urma luptelor cu triburile maghiare. După părăsire, incinta a fost utilizată ca cimitir o perioadă îndelungată, acest lucru fiind atestat de monedele aflate în inventarul mormintelor găsite în fosta cetate.

Locul pe care s-a descoperit cetatea se află la câteva sute de metri de noul cartier al comunei Vladimirescu, Via Carmina, pe strada Cetate Orod. Nu există niciun indicator sau o placă așezată pe amplasamentul cetății, doar o movilă de pământ, ridicată de oamenii care au viețuit pe aceste locuri cu mult timp în urmă, se înalță în mijlocul câmpiei.

Un cercetător neobosit

Profesorul și arheologul Eugen D. Pădurean a făcut importante descoperiri arheologice în județul Arad, dar și în cele învecinate. Dintre cele mai importante amintim: așezarea dacică cu două nivele de la Cicir (sec III-II î. Hr.; sec. II-III d. Hr.), așezarea neolitică târzie de la Tauț-Deluț unde a fost descoperită o siluetă feminină denumită dansatoarea de la Tauț, cu o vechime de 4.000 de ani, atelierul epipaleolitic de la Zăbrani-Dealul Viilor, așezarea neolitică de la Arad-Grădiște (str. Voievod Moga) aparținătoare culturii Criș, un posibil castru roman din pământ la Neudorf.

Același neobosit arheolog a descoperit și o așezare neolitică la Cuied la poalelele dealului ,,Dâmbul Bobii”, așezările dacice de la Zăbrani, Sâmbăteni (sec. III-IV d.HR), Săvârșin (dealul ,,Cetățuia”), Mândruloc, Păuliș, Cuvin (Valea Danciului sec. IV- III î. Hr.), fortificația tracică de la Neudorf, descoperirea la Sântuhalm, lângă Simeria, a drumului roman imperial care făcea legătura între Roma și Dacia, acesta trecea pe malul drept al Mureșului mergând spre Apulum.

Arheologul Eugen D. Pădurean se poate mândri cu sute de descoperiri de noi așezări și obiective istorice, toate finalizate prin lucrări științifice publicate în ziare și literatură de specialitate. Materialul arheologic descoperit a fost în totalitate donat Complexului Muzeal Arad, al cărui colaborator neîntrerupt și neobosit este din 1959.

Pasiunea pentru arheologie i-a fost cultivată din familie și de mai mulți arheologi care l-au îndrumat dintre care îi amintim pe: I. H. Crișan, V. Boroneanț, Gh. Lazarovici.

Prezent în mijlocul elevilor Școlii Profesionale ,,Astra”, profesorul Eugen D. Pădurean le-a prezentat acestora o parte din descoperirile sale arheologice prezentând detaliat descoperirea din 1971 a cetății de pământ de la Vladimirescu.

Prof. Stoica Cristian