Vă oferim un nou episod din „Ora de istorie” predată în aer liber de profesorul Cristian Stoica elevilor săi de la Școala Profesională „ASTRA”. În acest episod, profesorul ne scoate la lumină memoriile arădeanului Mircea Sântimbreanu, care își aduce aminte de fostul său învățător, dar și poveşti despre școala arădeană, care la fel ca toate școlile din România a avut de suferit în urma celui de-al Doilea Război Mondial.

Învățătorul arădean – Dumitru Mironescu

„Au trecut mulți ani de când am citit-o pentru prima dată, dar îmi amintesc foarte bine textul ei. Era în cărțile de literatură, nu știu acum dacă mai este în programa școlară. Schița lui Mircea Sântimbreanu «Elev», a fost publicată în volumul «Recreația Mare», apărut la București în anul 1965.

Autorul vizitează muzeul de istorie iar la ieșire dorește să scrie câteva cuvinte în cartea de impresii. Răsfoind-o descoperă printre miile de semnături o filă redactată cu un scris care îi era cunoscut. Brusc recunoaște scrisul. Era al fostului său învățător Dumitru Mironescu”, așa își începe ora profesorul Cristian Stoica.

Să recupereze materia pierdută

„Sântimbreanu rememorează prima întâlnire cu acesta. La prima lecție cu elevii săi, după ce constată lacunele acestora din cauza întreruperii cursurilor cauzate de război, învățătorul afirmă că vor trebui să muncească cu râvnă, fără preget pentru a recupera materia pierdută. În momentul în care învățătorul își dă jos mantaua de pe umeri pentru a scrie la tablă, răsuflarea școlarilor s-a oprit dintr-o dată. Învățătorul nu avea mâna dreaptă, o pierduse pe front și scria extrem de greoi cu cea stângă. După câteva luni, învățătorul scria deja la tablă cu ușurință iar elevii săi făcuseră progrese.

Spionându-l, elevii au aflat cum a reușit învățătorul lor să scrie cu mâna stângă. Toată școala era învăluită în întuneric dimineața, înainte de începerea cursurilor. Doar la sala lor de clasă era lumină. Învățătorul lor era la tabla pe care o umpluse. S-a dat în spate să vadă cum arată totul. Nemulțumit fiind, a spus un singur cuvânt: rău. A șters totul și s-a apucat de scris. Din nou și din nou. Cu râvnă și muncă multă nimic nu este imposibil de recuperat”, povestește Stoica.

Anul școlar 1943-1944 la Arad

„Cursurile anului școlar 1943-1944, au început la data de 15 septembrie 1943. Exista pericolul ca bombardamentele anglo-americane să lovească orașul Arad, de aceea cursurile au fost oprite în primele zile din luna aprilie. Programa școlară nu a putut fi parcursă și s-a hotărât să fie recuperată în vară. Din păcate, în 3 iulie 1944, a avut loc un bombardament foarte mare asupra Aradului. În urma lui și-au pierdut viața 190 de persoane, au fost peste 640 de răniți și mai mult de 500 de familii au rămas fără adăpost”, explică profesorul situaţia şcolii pe vreme de război.

Cartierele Gai și Bujac, bombardate

La doar patru zile de la 23 august 1944, spune Stoica, trupele germane vor bombarda cartierele Gai și Bujac. Cursurile din anul școlar 1944-1945 au fost reluate la Arad în condiții dificile începând cu noiembrie, chiar începutul lunii decembrie 1944. Data de începere a fost diferită de la școală la școală, în multe școli arădene funcționând spitale. Pentru ca programa școlară să fie realizată, în multe școli orele au fost comprimate la 40 de minute, aceasta a fost la rândul ei redusă, vacanța de iarnă a fost scurtată iar cursurile s-au finalizat în 23 iunie 1945.

Elevii eroi de la Păuliș

Actele de eroism au fost lăsate la urma lecției. „În zilele de 13-21 septembrie 1944, tinerii elevi ai Școlii de Subofițeri de la Radna, cu vârste cuprinse între 18-20 de ani, au reușit să țină în loc trupele inamice mult mai bine echipate și superioare din punct de vedere numeric. În anul 1974 în cinstea celor care s-au jertfit pentru patrie a fost ridicat Monumentul Eroilor de la Păuliș”, își încheie ora de istorie profesorul Cristian Stoica.