Flavius Domide, Gheorghe Vaczi, Puiu Tăucean, Florian Dumitrescu, Eugen Pojoni, Gabi Biro, Dorel Cura. Şi încă mulţi alţi monştri sacri pe care, cu scuzele de rigoare, îi omitem în aceste rânduri, dar care au rămas în istoria fotbalului arădean. Reprezentanţi ai unor timpuri apuse, dar niciodată uitate, când se juca fotbal adevărat. S-au adunat cu prilejul lansării volumului doi al cărţii „O istorie ilustrată a fotbalului arădean” (autor prof. Tiberiu Ţiganu). Şi au spus lucruri foarte interesante, ce merită subliniate. Spicuim: Domide: „Ora exactă în fotbal se dădea la Arad. Am dominat în România anilor 1967-1973. Mulţi conducători au încercat să ne racoleze. N-au reuşit”; Gheorghe Vaczi: „Bătrâna Doamnă are 65 de ani. Nu a ieşit la pensie, cum şi-ar dori timişorenii. Eu când vorbesc de UTA simt nevoia să mă ridic în picioare”; Gabi Biro: „Florian Dumitrescu a plâns şi ca fotbalist, când juca împotriva mea, dar din alte motive. Probabil de aceea nu stă lângă mine, îi este frică să nu-l lovesc peste picioare…”; Florian Dumitrescu: „După UTA am întâlnit încă o dată pe Feyenoord, sub culorile lui Dinamo. Am pierdut cu 3-0”; Puiu Tăucean: „Probabil, sunt cea mai <<fosilă>> dintre toţi. Am jucat alături de Petschovschi. Îmi amintesc cum s-a trecut de la sistemul WM la 1-3-3-4 cu Cibi Braun antrenor”. La eveniment a participat istoricul Liviu Mărghitan, coleg de clasă cu Ţârlea sr., absentând Ioan Igna, Emeric Ienei, Jackie Ionescu şi Ion Pârcălab.
A.H.
Citiți principiile noastre de moderare aici!