ARAD. Inițiativa legislativă ce stă la baza majorării pedepselor cu închisoarea – chiar și pentru cei care, spre exemplu dețin o țigară cu cannabis pentru consumul propriu – este motivată pueril, fără a cita vreun studiu de sănătate publică, fără a solicita părerea psihiatrilor care au lucrat cu pacienți consumatori de droguri sau fără întocmirea vreunei statistici cu privire la consumatorii de droguri.
În motivarea inițiativei legislative se face referire la consumatorii de droguri ca fiind victime ale traumelor, abuzurilor din trecutul lor, ale mediului familial disfuncțional în care cresc, ale traficanților de droguri, în încheiere solicitându-se pedepse mai mari pentru traficanții de droguri, fără a se ține cont că proiectul legislativ al deputaților prevede pedepse mai mari atât pentru traficanți, dar în egală măsură și pentru consumatori. Niciun cuvânt despre prevenire, însă.
Noile pedepse prevăzute în proiectul legislativ sunt semnificativ mai mari, crezându-se, se pare, că în acest fel pedepsele mai mari vor preveni și combate consumul și traficul de droguri în România. Noile pedepse sunt cuprinse între 3 și 10 ani pentru cultivare, vânzare, deținere de droguri, în loc de între 2 și 7 ani cum prevede legislația acutală, iar dacă este vorba despre droguri de mare risc, noua pedeapsă va fi cuprinsă între 7 și 15 ani, față de 5-12 ani cum este în prezent.

Deputații au propus următoarele modificări la Legea 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri: „Articolul 2 se modifică și va avea următorul cuprins: Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi”. Actualul articol prevede pedepse cu închisoarea de la 2 la 7 ani pentru infracțiunea descrisă mai sus. Proiectul prevede că dacă faptele de mai sus au ca obiect droguri de mare risc „pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi”. Legislația actuală prevede pedepse de la 5 la 12 ani.
De asemenea, articolul 4 a fost modificat astfel: „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani”. Forma actuală a articolului prevede închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Și aici, dacă este vorba despre droguri de mare risc, deputații au propus pedeapsa cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani, față de închisoare de la 6 luni la 3 ani, cum este prevăzut în prezent. Următorul și ultimul articol avut în vedere este articolul 5 „care se modifică si va avea următorul cuprins: Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unei locuințe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi”. Forma actuală a articolul 5 prevede închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Curiozitatea, presiunea grupului, mediul familial disfuncțional

Cum au motivat cei 16 deputați inițiativa lor legislativă? Redăm textul în integralitate, așa cum a fost postat pe site-ul Senatului: „Simptomele dependenței de droguri diferă în funcție de drogurile consumate și, de obicei, afectează individul pe toate planurile. Cauzele pentru care oamenii devin dependenți de droguri sunt multiple, și au de-a face atât cu factori ce influențează din exterior, dar care se leagă de obicei de o nevoie intrinsecă a individului care alege să consume droguri. Între acestea, cele mai frecvente sunt: curiozitatea – o persoană încearcă drogul din dorința de a-și satisface o curiozitate cu privire la un lucru despre care a auzit; presiunea grupului – în anturaj există alți consumatori de droguri care influențează prin presiune sistematică decizia de a consuma a celor care nu au făcut-o deja; mediul familial disfuncțional – în familia dependentului de droguri unul sau ambii părinți sunt la rândul lor dependenți; traumele din trecut – nevoia celui care ajunge să consume de a-și reprima anumite dureri din trecut, care de cele mai multe ori au de-a face cu abuzuri ce îi stârnesc sentimente de vinovăție, rușine, neputință, de eșec, sentimente cărora nu le poate face față natural, motiv pentru care apelează la un surogat, și anume, drogurile, pentru a «evada din realitate» și pentru a-și suprima durerea. Indiferent de cauză, dependentul de droguri este o persoană care este prinsă emoțional și fizic de droguri și a cărui viață este centrată în jurul obținerii acestor droguri. Dependența îl afectează pe toate planurile: fizic, emoțional, socio-profesional și spiritual. De aceea, consider că înăsprirea legislației în acest domeniu, a pedepselor mai ales pentru cei care sunt traficanți de droguri este absolut necesară”.

Mărirea pedepselor, ineficientă în combaterea criminalității

Procedura prevede ca proiectul legislativ să fie avizat și de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), însă cei 16 deputați nu au primit răspunsul dorit în ceea ce privește modificarea lor legislativă. CSM „a apreciat că modificarea legislativă propusă nu se impune raportat la motivele invocate de către inițiator”, pentru că „așa cum a observat și actualul legiuitor «practica ultimului deceniu a demonstrat că nu mărirea exagerată a limitelor de pedeapsă este soluția eficientă pentru combaterea criminalității»”.
„Comisia a reținut că, în ceea ce privește regimul sancționator aferent infracțiunilor vizate de modificările propuse la Legea nr. 143/2000, limitele de pedeapsă pe care le prevede legea în actuala formă au fost reduse odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Penal. Această soluție a fost consecința implementării noii filozofii a legiuitorului penal, în sensul reglementării unui tratament sancționator aferent unei pluralități de infracțiuni. În acest sens, s-a observat că intenția legiuitorului exprimată în expunerea de motive a Legii nr. 286/2009, privind Codul Penal a fost în sensul «reașezării în limite normale a tratamentului sancționator». Aceasta pentru că, așa cum a observat și actualul legiuitor «practica ultimului deceniu a demonstrat că nu mărirea exagerată a limitelor de pedeapsă este soluția eficientă pentru combaterea criminalității». Așadar, înăsprirea tratamentului sancționator în această materie nu este în concordanță cu întreaga filozofie a actualei legislații penale. S-a mai constatat că, raportat la limitele de pedeapsă propuse, în materia traficului de droguri de risc, de pildă, va fi exclusă posibilitatea renunțării la urmărirea penală (soluție care poate fi incidentă numai în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau închisorii de cel mult 7 ani). Modificarea limitelor de pedeapsă în sensul propus va avea consecințe și în ceea ce privește individualizarea pedepsei, nemaifiind posibilă dispunerea soluției renunțării la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, respectiv deținerea de droguri de risc sau mare risc pentru consum propriu. În acest context, deși politica penală a statului este lăsată la latitudinea legiuitorului, inclusiv sub aspectul reducerii sau majorării limitelor de pedeapsă a unor infracțiuni, Comisia a apreciat că modificarea legislativă propusă nu se impune raportat la motivele invocate de către inițiator”, și-a motivat CSM răspunsul.

Propunerea cu modificările legislative a fost trimisă Camerei Deputaților spre dezbatere și aprobare, în 29 iunie. De menționat ar fi faptul că până în 7 septembrie se pot depune amendamente în ceea ce privește modificările legislative.