ARAD. A fost un weekend plin de evenimente culturale în Arad. Au fost trei zile pline de jazz, în cadrul unui festival ce s-a dovedit a fi așteptat cu sufletul la gură de arădeni, și cinci zile de filme documentare de investigație, unele interesante, altele șocante, unele poetice, altele crude.

Câteva locuri au fost astfel câștigate de cultură – așa cum a fost Sinagoga Neologă și Parcul Copiilor, în imediata vecinătate a Vechiului Cazino, altele și-au consolidat doar poziția – Cinema Arta. Ce a rămas în urma a 10 filme și a 9 concerte de jazz? Promisiunea că anul viitorul JAZZAR şi fARAD, cele două evenimente culturale propuse la finalul săptămânii trecute arădenilor, vor reveni cu o ofertă de nerefuzat pentru aceştia şi cu alte câteva provocări, cu concerte în locuri inedite, cu săli noi în care vor fi invitaţi şi mai mulţi regizori de documentare pentru a-şi prezenta creaţiile. Şi, cum anul viitor Timişoara va fi capitală culturală europeană, e posibil ca toate aceste evenimente chiar să prindă amploare şi să se lege cumva indisolubil de către capitala culturală de lângă noi.

Alljazzyover, Zsolt Bende Trio, Eyot Quartet, Sara Gheorghe, Filip-Samuel Sebeşan și Sergiu Nădăban, Pantam Dance &Zeyla Tomlyn, Irina Sârbu&Band, dar mai ales Petre Ionuțescu şi de departe Blazzaj i-au convins cu siguranţă pe sceptici că jazz-ul nu a murit nici în Arad și că inițiativa lui Daniela și Aurelian Boiț a fost pe cât de curajoasă, pe atât de potrivită orașului.

De cealaltă parte a bulevardului, echipa Corinei Șuteu, cu Oana Radu, Dimitris Kerkinos și Mihai Chirilov, le-au pus pe tavă iubitorilor de documentare câteva filme care să nu-i lase să doarmă liniștiți câteva nopţi. Au început de miercuri cu prea poeticul şi incredibilul Sugar Man, şi după splendidul cu „Cu fața spre soare”, după „Channel 54”, după şocantul „Groapa numărul 2”, după fascinantele și extrem de bine realizate„Trei minute – o prelungire” și „Copacul meu”, după „Direct pe video”, după investigația „Pentru un pumn de cartofi prăjiți”, dar mai ales după cuceritorul „Nelly & Nadine”, după discuții interesante purtate cu cei doi regizori invitați, Ognjen Gavonic și Magnus Gretten, după un party la Joy s, Festivalul de film documentar din Arad s-a încheiat și cu convingerea că cea mai mare durere e cauzată de singurătate, de abandon („Cârtița”).

Dar arădenii, uneori mai mulți, alteori mai puțini, câteodată prea puțini (oare pe unde ies intelectualii Aradului, profesorii din oraș și pe unde-i sfătuiesc pe tinerii să iasă), au primit două promisiuni: că JAZZAR și fARAD nu-i vor lăsa singuri anul viitorul. Rămâne doar ca și autoritățile locale, care anul acesta au susținut cele două evenimente din weekend, dar și arădenii să creadă, totuși, în cultură și că aceasta îi va salva de la traiectoria de sat pe care intrase oraşul de mult prea multă vreme.

Se întoarce Constructorul

Și weekendul viitorul e tot despre cultură, dar mai ales despre cultură locală. Celebrul Constructorul, cu celebrul său Rock Only al anilor 90, va fi readus la viață de către tinerii de la CitiZenit. Vor fi proiecții de film, vor fi discuții, un mural se va imprima pe inima Aradului. Vor fi şi oameni nemulţumiţi care nu văd în arta murală o artă, ci doar o mâzgăleală, şi care vor considera că sunt nedreptăţiţi pentru că nu li s-a cerut părerea. Dar oare când arta a plăcut tuturor?