Uită-te. Citeşte. Gândeşte. Zâmbeşte. Plânge. Miră-te. Înfurie-te. Supără-te. Roagă-te. Întreabă-te. Dă like-uri. Fii liber. Fă ce vrei. Dar vino să citeşti peretele lui Perjovschi de la Teba. Ca să vezi ce a făcut unul dintre cei mai tari artişti din România în fosta fabrică de textile din Arad, în week-end. Cum a înnegrit un perete ca să-l poată umple apoi de mesaje. În stilul său, atât de personal. Ca să vezi că se poate şi altfel. Ca să fii mişcat. Ca să te pui pe gânduri.
Dacă ai ratat duminică prezenţa la Teba a lui Dan Perjovschi, regretă. Ai fi făcut o incursiune haiosă prin comunism, ai fi bifat o vizită ironică a Casei Poporului şi a Catedralei Mântuirii Neamului. Ai fi putut afla cum a ajuns aici artistul, de ce aşa, câte lucruri comune sunt în spatele unei opere, ce vrea să spună cu mesajele sale, care sunt campaniile pe care le-a susţinut cu desene, cum a expus prin toată lumea şi cam cât costă arta sa, sau mai exact câţi bani ia pe un perete negru pe care scrie cu alb, sau pe un perete alb pe care desenează cu negru. Că nimic nu-i pe gratis (să fim serioşi) nici când vine vorba de artă.
Tura asta a fost pe gratis dialogul cu cei care au venit să-l vadă pe artist la Teba. Şi au venit. Încet, pe rând, dar au umplut hala. Dialogul s-a lungit uluitor de mult. Poate şi pentru faptul că Perjovschi pare îndrăgostit cumva de Teba şi de tinerii de la CitiZenit care au readus la viaţă fosta fabrică textilă. A fost a doua oară aici, după ce a onorat şi primul eveniment artistic de la Teba (Particles) dar acum a decis că are nevoie de un show numai al lui: a ocupat cel mai mare perete al halei din stânga fabricii.
Jocul lui Perjovschi
L-a umplut de mesaje despre libertate, biserică, facebook, politică şi … „suckcess”. A desenat un cimitir, i-a întrebat pe arădeni la ce biserică merg, le-a vorbit despre friends şi nicidecum despre prieteni, despre BOR şi boring, despre ortodocşii mai catolici decât papa, despre paraziţi, responsabilităţi şi opresiuni, despre sex, comunitate, despre titluri în engleză, despre selfie republic, despre capitală culturală, despre cum ar fi să faci ceva, despre cât de bine sună freedom. Totul, desigur, într-un joc continuu de cuvinte, în cheie protestatară. Pentru că altfel nu se poate.
Cât costă metru pătrat de Teba?
Oare cât costă metrul pătrat de hală acum că a desenat Perjovschi un perete întreg cu „denunţuri”? O întrebare pe care o regăseşti, cu tupeu, pe peretele lui Perjovschi. Dar chiar aşa? Oare cât costă Teba acum după ce a trecut Perjovschi pe acolo? După ce Teba a devenit şi protestatară. După ce a devenit neagră de atâta artă. Sigur mai mult. Dar e de vânzare?
Citiți principiile noastre de moderare aici!