ARAD. Unii spun că nu poate fi un critic literar bun cineva care nu a scris nici o operă (proză, poezie…) de valoare; alţii consideră că niciodată marii critici nu au reuşit să fie şi scriitori pe măsură (şi cei mai mulţi îi dau ca exemplu pe Garabet Ibrăileanu şi Eugen Lovinescu).
De această pseudodilemă ne scuteşte poetul Vasile Dan printr-un „Avertisment”, în deschiderea noii sale cărţi: „Am numit textele care urmează cât mai simplu cu putinţă «critica de serviciu». În fond, asta au fost. Şi asta au rămas”. Justificarea este motivată pe baza faptului că, în marea majoritate, au apărut în revista „Arca”, la rubrica obişnuită publicaţiilor culturale – „Cronica literară” -, pentru care, cum spune cu umor Vasile Dan, redactorul şef al revistei, „m-am calificat şi eu din mers, la locul de muncă”.
Volumul cuprinde aproape 30 de cronici despre scriitori însemnaţi (din toată ţara) şi operele lor. Consemnăm, în puţine rânduri, doar „secvenţe” din aprecierile la adresa unor autori arădeni: „Petru M. Haş îşi publică o antologie – mai mult smulsă cu forcepsul de către un emul al poetului acum sexagenar, el însuşi un răzvrătit al poeziei, Vasile Leac – «Lectura de apoi», în care adună toată bruma sa lirică, publicată rar, parcimonios şi capricios pe parcursul a patru decenii (nu doar vremurile îşi au «meritul» lor nefast, sînt însă de vină pentru asta, ci şi natura înseşi a poetului, măcinat de timpuriu de sentimentul inutilităţii tuturor lucrurilor, inclusiv al celor înalte”; „Romulus Bucur se plasează într-un punct favorabil receptării fără prejudecată a diferitelor interpretări critice ale operei lui Mihail Sebastian, de la cele entuziaste, elogioase, pînă la cele rezervate sau chiar nefavorabile” (în „Monografie, antologie comentată, receptare critică Mihail Sebastian”); „Poezia lui v. leac seamănă izbitor cu persoana fizică a autorului ei: e poezia unui uriaş blând, dar pus pe şotii textualiste, teribilist-naiv, a toate ştiutor, gata să dea, pe gratis, oricui, un sfat de tehnică, de şmecherie literară” (în „Toţi sînt îngrijoraţi”).
Am dat doar câteva exemple (deşi în volum sunt recenzaţi mai mulţi arădeni) dar care credem că sunt suficiente pentru a arăta că autorul volumului „Critica de serviciu” spune cu prea multă modestie că „textele” sale sunt doar ale unui „calificat la locul de muncă”. Ca preşedinte al filialei Arad a USR şi redactor al revistei „Arca”, poetul Vasile Dan îşi cunoaşte bine breasla. De aceea cronicile lui sunt parcă mai vii, îmbinând profilul autorului (uneori, chiar picturale portrete) cu deschiderea şi aprecierile asupra operei. O lectură interesantă prin care prin care puteţi cunoaşte mai bine o seamă de scriitori şi cărţile lor, chiar dacă acestea au apărut cu ceva ani în urmă.
Ştefan Aug. Doinaş
Volumul se încheie cu un interesant eseu, „Pactul cu diavolul din perspectiva diavolului”, despre colaborarea cu securitatea a poetului arădean Ştefan Aug Doniaş (dar şi „păcatele” lui Lucian Pintilie şi Ion Caraion), faţă cu „deconspiratorii” acestora.
„Uneori e mai greu să comentezi o carte decât să o scrii tu însuţi” (Vasile Dan)
Citiți principiile noastre de moderare aici!