Un debut literar este ceea ce este: deschidere spre un mod de expresie sau altele, uneori chiar două-trei. S-ar putea să fie şi cazul Alexandrei Daniela Tudura, autor al îndrăzneţei tentative de roman „Trăiesc pentru că tu exişti”.

Din start, tânăra scriitoare ţinteşte la un loc în tînăra proză arădeană. Proza ei este de generaţie, cu personaje în căutarea indentităţii, pe căi mai ortodoxe sau mai puţin ortodoxe. Fenomen straniu, Alexandra Daniela Tudura îşi situează ficţiunea într-un spaţiu diferit de acela în care doreşte să se afirme, adică peste Ocean. Ne transportă, nici mai aproape, nici mai departe, decât „pe malul Golfului Santa Monica, la sud de Los Angeles” şi la Johnson Welley America vreţi, aia primiţi. Cu iarba şi cocaina de rigoare.

La prima vedere, autoarea tinde la introspecţie, analiza unor ipostaze psihologice, la ce ar putea fi şi la ce ar trebui, realitate şi aparenţă. Supoziţia morţii transpare de câteva ori ca şi ideea relativităţii în sensul de sunt sau nu sunt, care, ce, când şi cum.

Titlul ar dori soluţionarea vestitei aspiraţii da vinciene: omul cu aripi sau omul submersibil; numai pe solul ăsta banal nu. Se dă în carte şi o rezolvare/consolare a frustrării omului de aripi. Alteritatea, celălalt. Celălalt îmi dă aripi, de aceea îl caut. Soluţia e înscrisă în titlu: „Trăiesc pentru că tu exişti”.

Numele şi prenumele personajelor sunt americăneşti, un fel de mixtum compositum cum este naţiunea americană. Intelectualitatea lor e marcată de ignoranţa tipic americană. Sunt fascinaţi de locuinţe încăpătoare şi, pe cât posibil, luxoase. Alţii, care nici nu ştiu de unde fac rost de bani, au automobil. Se vând droguri, se dă cu pumnul. Părinţi alcoolici îşi molestează fiica, etc. Dacă ai un bar bine gospodărit, te crezi deja cineva.

Problema iubirii e la ordinea zilei. Deşi nu se prea face sex, deviza finală e „Te iubesc, scumpule” şi, chiar cu poticneli, se merge mai departe. Doar suntem la Santa Monica.

Alexandra Daniela are, între altele, tentaţia fantasticului angelic, ceresc, de sursă onirică. Ceea ce le împiedică pe unele personaje să pună de-o bătaie ca lumea, cu răni şi vânătăi.

Un comentator al cărţii scrie pe a patra copertă: „Personajele, fiecare în parte, au resursele specifice adolescenţilor îndrăgostiţi de viaţă…”. Este mirajul anonimatului şi al superficialităţii americane. În fond, totul e bine când se termină cu bine, indiferent de poticnelile cotidiene, derută, alcool, cocaină.

Domnul Alexandru Ioan Chiş consideră apariţia „o carte extrem de reuşită”. Tot dumnealui se exprimă despre „moralitate”, deşi noi ştim de la unchiul Maiorescu încoace cum devine cazul cu moralitatea în artă. Moralitate egal stil, egal valoare estetică.

Aşteptăm cu încredere viitoarele cărţi ale Alexandrei Daniela Tudura, chiar dintr-un spaţiu neaoş, nu neapărat de peste ape. „Visătoare şi pacifistă” suntem convinşi că va reuşi în viaţă şi, cu atât mai mult, în proză.

Credinţă

„Am ajuns să scriu această carte din pasiune şi pentru că puteam să creez lumi şi să controlez destine. Să aduc viaţă în lucrările mele şi să îmi las speranţele să curgă…”, mărturiseşte autoarea pe coperta patru a volumului său de debut, apărut, recent, la Editura Fundaţiei „Ioan Slavici”.