Să renunți la tot ce făceai înainte, să lași totul baltă și să pornești o afacere proprie nu e tocmai ușor și poate că mulți dintre noi nu au curajul să o facă. Dar, Cristian este unul dintre arădenii care au decis să își urmeze visul, să lupte pentru ceea ce își dorește cu adevărat să facă și să-și investească toate resursele în speranța că va reuși. L-am cunoscut cu mulți ani în urmă când muncea într-o instituție publică, ocupându-se în mod special de sectorul IMM-urilor. Apoi, la un moment dat am văzut că devine tot mai implicat în fabricarea de .. cuțite. Și așa a început povestea lui.

Începutul: într-o boxă a unchiului

Cristian Șoimoșan se declară un pasionat de ieșiri în natură, un pescar și vânător înrăit. Despre pasiunea pentru cuțite, ne-a spus că o are de foarte mulți ani. „Făceam cuțite și în școala generală. La 14 ani, tatăl meu a hotărât că ar fi cazul să am cuțitul meu, așa că am mers atunci la un unchi care avea un atelier amenajat în boxa blocului. Acolo am văzut pentru prima dată cum poți făuri un cuțit, dintr-o bucată de oțel și un corn de cerb. După aceea am început să modific și eu cuțite: inițiat pe pietre de ascuțit, iar mai apoi tatăl meu si-a cumpărat un polizor”, ne spune Cristian. A urmat cursurile unui liceu industrial, iar accesul la utilaje puternice în perioadele de practică „au dat aripi pasiunii mele deja foarte cunoscută de cei apropiați”.

„Mi-am umplut prietenii de cuțite”

Și a continuat să făurească diferite cuțite pe care le dăruia prietenilor. „I-am umplut pe toți de cuțite, dar totuși aveam o mare problemă: calitatea oțelului. Refolosirea oțelului pentru a face un cuțit ține de amatorism, iar în momentul în care am decis că vreau să și vând cuțite, mi-am spus că nu o pot face dacă folosesc materiale refolosite, doar pentru că sunt ieftine și disponibile. Am căutat să găsesc oțeluri de calitate și potrivite pentru tehnologia pe care o aveam atunci, acum vreo 13 ani”, ne-a mai povestit Cristian.

„Primele lame făcute din oțel cumpărat au fost din Suminagashi – oțel carbon. Un oțel japonez în 24 straturi și cu miez de oțel alb, cumpărat la metru din Germania. Arăta bine, tăișul esta bun, dar vânătorii voiau ceva mai performant. După câteva luni am vizitat expoziția de cuțite din Budapesta, acolo unde am văzut cele mai performante și scumpe cuțite. Am cerut detalii și surse de achiziție și am început să îmi caut posibili furnizori. Am reușit să cumpăr un prim lot de oțel de calitate superioară din Franța, foarte scump și cu un transport pe măsură. Investiția a fost de aproximativ 2.000 euro, bani pe care i-am împrumutat. Apoi am făcut câteva lame, dar m-am lovit de o altă problemă: vreo 6 luni am căutat pe cineva care să îmi facă tratamentul termic – oțelul trebuie ridicat la o temperatură fixă, în jur de 1.050 grade C pentru cel puțin 15 minute. În cele din urmă am trimis lamele în Germania, unde după alte câteva luni au fost călite și astfel am făcut primele cuțite profesionale”, mărturisește arădeanul.

În urmă cu aproximativ 10 ani și-a cumpărat și un cuptor, e drept second-hand din Ungaria, pe care l-a folosit pentru a nu mai depinde de alți intermediari în fabricarea cuțitelor. „Din 2008 pot spune că am ajuns profesionist. Am ajuns să lucrez cu cele mai bune oțeluri din lume, despre care discutam în special cu pasionații de peste Ocean. Acum, cumpăr în special de la un producător austriac, dar mai apelez și la cel mai mare producător din America”, ne-a mai spus Cristian Șoimoșan.

Și așadar, după 10 ani de muncă asiduuă și investiții, Cristian a reușit să ajungă un nume în lumea pasionaților de cuțite forjate din oțel. „Undeva în tot acest timp pot spune că fostele mele locuri de muncă s-au pierdut. Am fost cândva consilier juridic – la ANAF, am fost consilier la ANIMMC, am lucrat și în mediu privat, dar producția de cuțite este alegerea mea definitivă”.

Acum, Cristian Șoimoșan participă la expoziții internaționale și are clienți din toată lumea, de la cei din România la cei din SUA sau Austria. Dacă a meritat sau nu să se dedice întru-totul pasiunii pe care a reușit să o transforme în business, Cristian ne spune: „Da! Nu regret și nici nu mă văd făcând altceva”.