Premiera la teatrul aradean

ARAD. Stagiunea REPER 65 va fi deschisă duminică, 15 septembrie, ora 19, cu premiera spectacolului „Domnnişoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu,

Textul lui G. M. Zamfirescu are la origine două scrieri anterioare, dar care au rămas doar la stadiul de proiect: romanul „Bariera” (scris în 1922 – 1923) despre care s-a spus că n-ar avea „respiraţia epică necesară”, şi fragmentul dramatic din două acte şi patru scene, întrerupt deoarece îi „lipsea suflul de umanitate din gest şi replică”. Cele două texte au fost reluate în 1925 – 1926, dezvoltate, citite în cenaclul „Sburătorul“, autorul cristalizând versiunea scenică din anul 1929. În timp, piesa a fost inclusă în repertoriul aproape al tuturor teatrelor din ţară, iar în 1964 (când au fost celebraţi 25 de ani de la moartea autorului), a fost jucată la Teatrul Naţional Bucureşti, rolul titular fiind deţinut chiar de fiica lui G. M. Zamfirescu – Raluca Zamfirescu.

„Domnişoara Nastasia“ aduce în faţa spectatorilor lumea periferiei, „în latura ei serioasă, în pasiunile şi aspiraţiile, în conflictele şi tragediile sale”, Vrând să evadeze din lumea ei („mahalaua asta cu maidane de gunoi, cu femei murdare şi beţivani”), Nastasia îşi pune speranţele în Luca, tânăr meseriaş crescut în atelierul de curelărie al părintelui său, pe care Vulpaşin, celălalt pretendent la mâna Nastasiei, nealesul, îl omoară într-un acces de furie. În această piesă, Zamfirescu relevă „o umanitate mult mai autentică, mai expresivă şi mai esenţială ca mahalaua — acest bun exclusiv, infailibil, al inspiraţiei caragialeşti — lumea periferiei. O lume care circumscrie un perimetru diferit, ştiut din „Azilul de noapte“ gorkian sau din „Peripherie“ (o piesă scrisă de slovacul Frantisek Langer, care se pare că l-a influenţat pe Zamfirescu), o zonă ale carei atribute — suferinţa şi visul, ticăloşia şi mizeria — sunt comune tuturor „epavelor umane”.

„Din pãcate textul nu e unul depãşit – spune regizorul spectacolului, Laurian Oniga. Adicã povestea din piesa lui George Mihail Zamfirescu. Facem parte dintr-un popor care nu se aşeazã pe lucruri. Trecem uşor de la râs la plâns, de la derizoriu la tragic. Unii spun cã asta e dimensiunea balcanicã, foarte prezentã în text, alţii sunt de pãrere cã acesta ar fi farmecul nostru, multã culoare. Este vorba despre mahala, dar totodatã textul lui George Mihail Zamfirescu conţine şi o ranã: o poveste de dragoste neîmplinitã, cu sfârşit tragic. Sunt în același timp şi «Othello“» aici şi «Romeo şi Julieta»“.

„«Domnişoara Nastasia»” – consideră actorul Ovidiu Crişan, cel care îl joacă pe Vulpaşin – este un spectacol cãruia i se potriveşte foarte bine urmãtorul dicton: «Cea mai frumoasã imagine teatralã este actorul bun».” Laurian Oniga s-a ghidat dupã acest dicton când a conceput spectacolul. Nu s-a folosit de scenografii impresionante sau de alte artificii, ci de acest potenţial imens care este actorul”.

La realizarea acestui spectacol şi-au adus contribuţia: • Regia – Laurian Oniga; • Distribuţia:„ Nastasia – Carmen Vlaga Bogdan, Ion Sorcovã – Ovidiu Ghiniţã, Vulpaşin – Ovidiu Crişan, Luca – Sorin Calotã, Vecina – Oltea Blaga, Paraschiva – Carmen Butariu, Niculina – Oana Kun, Luca Lacrimã – Sabastian Neteda, Ionel – Constantin Florea, Cârciumarul – Dan Covrig, Fete din mahala – Liliana Balica, Roxana Sabãu, Alina Danciu, Omul necãjit – Ştefan Statnic, Haimanaua – Ionel Bulbuc, Cerşetorul – Cãlin Stanciu, Orbul – Claudiu Oblea, Pacoste – Robert Pavicsits; • Muzica live – Gradev Ilko; • Decorul – Luminiţa Penişoarã; • Costumele – Oana Cãtãlina Vãran; • Regia tehnicã – Claudiu Oblea; • Light design – Cornel Dume; • Lumini – Horaţiu Maftei; • Sunet – George Dancu; • Make-up artist – Monica Popmarc; • Şef producţie – ing. Ion Stan.