Mihai Cucu, adică părintele Emanuel, este de 19 ani călugăr la mănăstirea Feredeu şi de 16 ani ieromonah. Însă, pustnicul mai are şi altfel de preocupări înălţătoare. El este un împătimit al zborurilor. Pasiunea a început încă din tinereţe, când era abonat la o revistă de aeromodelism, iar de vreo trei ani şi-a îndeplinit visul de a zbura ca păsările. „La Şiria avem un înflăcărat al zborurilor cu parapanta. Părintele este elevul meu de câţiva ani de zile, face şcoală cu mine la motodeltaplan. De vreo opt luni, zboară şi cu motoparapanta şi sperăm ca în curând să reuşim să-l scoatem la simplă, la parapantă, în zona dealului Galşa. Adică puii părăsesc cuibul”, spune Daniel Cojocaru, preşedintele aeroclubului Charlie Bravo.
Ca la slujbă
A vrut să îşi construiască motodeltaplan încă de când era acasă, însă nu a reuşit din cauza vremurilor. „Era pe timpul lui Ceauşescu, legea nu permitea şi nici materiale nu am avut”, explică preotul. Întrebat fiind cum se împacă religia cu aspiraţia pentru înălţimi zice că „foarte bine. Religia cu ale ei, iar zborul este o pasiune. Când zbor îmi creşte inima de fericire. O bucurie enormă, exact ca şi o rugăciune, îi zborul. Mă încarcă energetic. Mă simt aproape de Dumnezeu, exact ca şi la slujbă”. Părintelui îi place mai ales la zborul liber, fără motor, adică cel cu parapanta şi cu planorul. „Ca şi păsările”, zice el, „acesta mă urcă către ceruri. Cu sufletul!”
Spre cer
Părintele Emanuel se simte în înaltul cerului cel mai aproape de Dumnezeu. Atunci când zboară cu parapanta, planorul sau motodeltaplanul, călugărul dialoghează cu Cel de Sus precum în timpul slujbei. El simte că în felul acesta îi poate face şi pe ceilaţi să înţeleagă că Divinitatea este peste tot. Pustnicul, apreciat atât de enoriaşi, cât şi de colegii de la aeroclub, zboară cu motodeltaplanul de trei ani şi cu parapanta de doi.
„Zona Şiria este extraordinar de interesantă pentru toţi pasionaţii de sporturi extreme . Aici sunt trasee de mountain bike, ATV, motociclism, etc. şi un spaţiu foarte căutat de doritorii de drumeţii. Îi vedem la fiecare decolare”, spune Daniel Cojocaru.
„Fugi, părinte, fuuuugi!”
Călugărul este cunoscut atât în rândul enoriaşilor, datorită puterii rugăciunilor sale, cât şi în cadrul colectivului de la aeroclub, tocmai pentru dedicaţia faţă de zbor. Precum oricare sportiv sârguincios, se întâmplă de multe ori ca părintele să fie compleşit de sfaturile fanilor şi ale antrenorilor. „Cred că toată lumea îşi doreşte să zboare”, spune părintele. Condiţiile meteo sunt capricioase pe dealul de la Şiria, iar călugărul se pregăteşte de un zbor în tandem. Încă de când îşi pune echipamentul se aud o mulţime de voci care îi spun ce să verifice, la ce să fie atent şi cum să… fugă. „Ai grijă părinte, că nu prea mai bate vântul şi trebuie să fugi repede dacă vrei să ai portanţă”, îi spun instructorii. Vine şi momentul în care trebuie să îşi ia avânt şi parcă într-un cor încep cu toţii să strige: „Fugi, părinte, fuuuuuugi!”
MARGARETA SZEGŐ
margareta.szego@informmedia.ro
Corina Berheci 
