ARAD. Este a 16-a carte pe care ne-o oferă, spre lectură, preotul șirian Teodor Poneavă. Dacă, mai la începuturi, în scrierile sale era vizibilă misiunea pastorală, de slujitor al altarului – „ Predici versificate la duminici și sărbători”, „Cuvântări ecleziastice”, etc – în ultimele cărți descoperim un poet filosof – „Țărână și metafizică”, „Ce este, ce nu este”, „Excursii printre idei”, „Valoarea nu cunoaște criză”. Și de la această linie nu se abate nici în ultima „producție” – „Chinul cognitiv” -, poetul încercâd să intre în câteva probleme filosofice. Sunt supliciile epistemologice de care este cuprins gânditorul, care își dă seama că orice răspuns filosofic condiționează o altă întrebare („Iubire de înțelepciune ești/Și n-ai pretenția exacerbată/Să te numești știință/La tine întrebările/Sunt mai importante ca răspunsul/Și fiece răspuns/Determină o nouă întrebare” – „Filosofie…”). Părintele-poet crede că filosofia, care nu are pretenția de a fi o știință ci doar o reflecție, este, totuși, o cunoaștere în care întrebările sunt mai importante decât răspunsurile. Dacă știința caută interesantul, filosofia caută adevărul („Să scoți ascunsul dintr-un evident/Și viitorul dintr-un dat prezent/Din ceea ce e mort să scoți un vis/Și sensul din absurd să-l scoți în scris” – „Cazne în căutări ”).
Dedicată „părintelui Nicu Pagubă, preot și dascăl prin excelență deopotrivă”, cartea vorbește despre supliciile sufletești ale poetului „când adevărul fuge și se-ascunde/și în esență nu poți a pătrunde” („Suplicii epistemologice”). Dar vă lăsăm spre a descoperi mai multe citind cartea părintelui Teodor Poneavă.
„Chinul cel cognitiv/Dus la superlativ/În conținutul relativ/Întrece orice-nchipuire/În încâlcita noastră fire” (Teodor Poneavă)
Citiți principiile noastre de moderare aici!