Probleme actuale în educaţie

„Pedagogia contemporană” a distinsului universitar arădean, Anton Ilica, de la Universitatea ”Aurel Vlaicu” (450 pagini) descrie și explică problemele actuale ale învățământului (și educației) din perspectiva teoreticianului educației, așa cum se reflectă ele în opinia unei generații, care a început să deguste din valorile unei societăți a cunoașterii, intens informatizată, din perspectiva unui viitor dominat de globalizare, precum și din asumarea efectelor unei democrații sociale (și specifice). Scanând cuprinsul cărții, cititorii vor identifica o parte din temele cu care cochetează pedagogia și didactica, mai ales cele promovate de documentele curriculare, mandatate de decidenții educației naționale.
Cartea are un text de bază (plasat în stânga fiecărei pagini) – care poate fi lecturat ca un curs universitar -, urmat de adnotări, sub formă de comentarii, rezultate dintr-o nouă lectură a bibliografie îmbogățite (peste 200 de unități bibliografice), dacă volumele au generat alte (sau noi) puncte de vedere.
Părerea autorului – exprimată explicit ori implicit – alunecă spre constatarea că „o școală valoroasă constituie temelia unei educații înalte, care are drept arbitru o teorie pedagogică bine cumpănită și creativ aplicată”.
Intenția autorului, după cum afirmă, este să sugereze răspunsul la câteva întrebări: „Cine se ocupă de educație într-o comunitate și cât de independentă este acea comunitate de a-și alcătui propriul pachet de acțiuni educaționale? Ce școală ne trebuie, dar mai ales cum se asigură funcționarea eficientă a acesteia?”
Elaborarea încă a unui volum despre „o pedagogie contemporană” găsește justificarea în neliniştile autorului și ale contingentului contemporan de pedagogi de a identifica soluţii educaționale la cerințele actualului tip de societate. Evitarea unui conflict între mentalitatea societăţii în care trăim şi procedurile didactice pe care le utilizează şcoala pentru educaţia tinerilor constituie o provocare fundamentală pentru autoritatea instituţională.
Considerațiile din „Cuvânt înainte” sunt profetice: „Astăzi, în educație, nu mai e nevoie să îmbătrânești ca să influențezi o evoluție. E nevoie de un sânge nediluat în artere, de vitalitate cerebrală și trupească, de exaltare și pasiune. O generație fără vlagă poate secătui încă alte generații de idei progresiste și inițiative înalte. Încă ne lipsește un pedagog – spadasin înnăscut – al cărui spirit de luptă, strigăt zguduitor, chemare pătimașă și îndemn la acțiune fermă, energică, credibilă. Educația actuală are nevoie de un temperamental supraîncălzit, posedând o minte subțire și bine ascuțită, tăind convenționalismele și confortul; avem nevoie urgent de un pedagog înzestrat cu neliniștea celui ce se simte confortabil în zgomotul zornăitor al armelor intelectuale. Vocea să-i fie ca un tunet în cascadă, să stârnească mulțimea și s-o entuziasmeze, să fie «purtător de drapel», să dispună de impetuozitate în hotărârea de a impune ferm o nouă ordine în educație. De un om puternic avem nevoie, hotărât să dea educație coordonatele care să-i modifice felul de a se gândi pe sine, spre a genera o altă umanitate, bazată pe cultură, învățătură, morală și iscusință.”
Este un volum reprezentativ pentru toți care se ocupă de educație, de la învățător sau educatoare la profesor universitar, având un autentic ecou în literatura pedagogică națională.

„Educația actuală are nevoie de un temperamental supraîncălzit” (Anton Ilica)