„Din câte știu, proiectul prevede că toţi cei care cumpără terenuri agricole sunt obligaţi să le păstreze timp de 15 ani. În plus, cei care doresc să vândă terenurile, nu pot înstrăina bunurile decât către statul român. Sigur, este, în primul rând despre împiedicarea scoaterii terenurilor din circuitul agricol, dar, în subsidiar, servește și la stoparea vânzării către străini.

Eu zic că este o măsură necesară, luată, din păcate, destul de târziu, pentru că deja suprafețe imense au fost cumpărate de către străini. În condițiile în care diferite state au practicat finanțarea cetățenilor lor pentru cumpărarea de terenuri agricole în România, a fost extrem de greu, aproape imposibil să-i împiedici pe deținătorii de terenuri să le vândă către străini, care ofereau prețuri imense față de cele pe care le-ar fi putut plăti fermierii autohtoni, însă infime față de cele plătite în celelalte țări UE pentru terenurile agricole. Astfel, s-a ajuns în situația ca zone întregi să nu mai aparțină, de facto, României, ci străinilor. Grav este faptul că nici măcar înainte ca Uniunea Uuropeană să oblige statul român să dea drumul la vânzarea de terenuri agricole către străini, acesta nu a interzis «hemoragia», deși ar fi putut să o facă. Oricum, mai bine mai târziu decât niciodată, așa că salut depunerea proiectului de lege. Este, poate, un moment cu valoare de simbol, luarea deciziei de a stopa cedarea pământurilor către străini, chiar în anul Centenarului Marii Uniri”, spune Mircea Purcaru.