ARAD. Avem un oraș superb, dar este aproape de a deveni o grămadă de ruine. Este principala problemă expusă în cadrul dezbaterii organizate de Primărie pe tema faţadelor extrem de degradate ale clădirilor istorice. Radu Drăgan, arhitectul şef al Aradului, a subliniat că, în sfârşit, din 2013 există baza legală pentru ca primăria să intervină pe proprietatea altora, pentru a remedia această problemă de-a dreptul dureroasă. Pentru că nu se ştie când, pe trotuar, trecătorul se trezeşte cu o cărămidă, o ţiglă sau o bucată de tencuială în creştet. „Legea ne obligă chiar acum să facem nişte paşi în această direcţie, într-o anumită perioadă de timp. Instituţia Arhitectului Şef are obligaţia de a inventaria clădirile şi deţinătorii acestora, de a stabili etapele de acţiune şi de a elabora regulamentul de intervenţie la aceste clădiri”, a precizat Radu Drăgan.
Primul val
În prima etapă, a spus Drăgan, vor intra la reabilitat clădiri de pe Bulevardul Revoluţiei, Piaţa Avram Iancu, Bulevardul Decebal, Dragalina, Milea, Gheorghe Lazăr, Nicolae Bălcescu, Unirii, Blajului, Nicolae Grigorescu, Meţianu, Vasile Goldiş, Eminescu (strada cu cele mai multe clădiri cu probleme), Lucian Blaga, Vasile Alecsandri, Horia, Episcopiei, Cloşca, Crişan, Piaţa Mihai Viteazu, Ioan Rusu Şirianu, Piaţa Catedralei, Parcul Reconcilierii.
Viceprimarul Levente Bognar a precizat că acum se găsesc soluţii locale, pe baza legii aprobate la nivel naţional. Consilierii locali vor aproba un ansamblu de măsuri pentru păstrarea patrimoniului.
„Toţi suntem de vină!”
De departe cea mai concisă concluzie trasă în cadrul dezbaterii a fost cea avansată de Bujor Buda, preşedintele ProUrbe: „Toţi suntem de vină, atât societatea civilă cât şi administraţia! Clădirile s-au degradat după 1989, indiferent de cine a fost la putere”. Multe clădiri de patrimoniu au chiar dispărut, a spus acesta, făcând referire la fostele uzine UTA şi la faptul că nu s-a putut monta măcar o plachetă pentru a marca locul unde a fost, cândva, un important pol industrial în Arad. A propus, şi administraţia şi-a asumat această propunere, ca să se includă pe lista urgenţelor clădirea fostei fabrici Marta (clădirea cu turn din zona Autogării).
Brizbrizuri şi aer condiţionat
S-a vorbit şi despre reabilitarea prost înţeleasă. Levente Bognar a dezvăluit că a fost întrebat de proprietarii de clădiri istorice dacă pot da jos „brizbrizurile” de pe clădiri şi să facă o „reabilitare termică <<frumoasă>> cu polistiren”. Totuşi, viceprimarul a subliniat că Primăria a făcut un prim pas, pentru a da exemplu pozitiv. A dat jos de pe Palatul Administrativ aparatele de aer condiţionat.
Afară-i vopsit gardu , înăuntru… leopardu
Adrian Vineşiu a fost, la dezbatere, „vocea proprietarilor”. „Sunt proprietarul clădirilor de pe Gheorghe Lazăr 1-3. Proiectul este sărăcuţ, lipsit de substanţă şi rău intenţionat! Suntem câţiva proprietari, care vrem să facem reabilitarea clădirilor. Dar, de 20 de ani apele pluviale s-au scurs la demisol în clădirile din centru. Majoritatea au demisolurile inundate. Noi acum vopsim casa, o facem ca o fată frumoasă, care are însă apă în papuci! Le vopsim frumos, dar se prăbuşesc! Să salvăm ce? Imaginea? Dacă vine un cutremur, se prăbuşesc toate, pentru că tot centrul este pe fundaţie de cărămidă. Nu mai este o problemă de morală, ci una de supravieţuire. Eu fac ce mi se spune, dacă trebuie să reabilitez faţada, o fac. Dar dacă se prăbuşesc mai apoi clădirile vă anunţ că ne vom întâlni în intanţă. Eu zic că ne grăbim un pic.” Un alt subiect ridicat de proprietar au fost programele similare din Timişoara şi Oradea. Spre deosebire de propunerile la nivel de Arad, care urmează să fie aprobate în scurt timp, în oraşele vecine Primăriile recuperează banii investiţi în faţade în termen de 10 ani şi fără dobândă, în timp ce la Arad termenul propus este de 5 ani „şi dobânda ca la bancă. Vă veţi lovi de neputinţă!”, a subliniat acesta.
Scutiţi de impozite!
Radu Drăgan a intrat în dialog, subliniind că proprietarii clădirilor istorice sunt scutiţi de ani de zile de la plata impozitelor pe clădiri şi acum, în plus, cer bani pentru reparaţii la case. A subliniat că nu este normal ca arădenii care nu locuiesc în zona istorică să suporte, din banii pe care îi plătesc ca impozite şi taxe, repararea clădirilor altora.
Cât costă?
Cea mai „grea” întrebare ridicată în cadrul dezbaterii a rămas… în aer. O reprezentantă a asociaţiei a 20 de proprietari dintr-o clădire istorică cuprinsă în primul val de reabilitare a spus că un constructor i-a informat că „nici nu ne putem imagina cât o să ne coste! Nici dacă ne vindem pe noi nu avem de unde plăti în cinci ani!”. Răspunsul primit din partea administraţiei nu a fost tocmai la obiect: „nu s-a mai plătit impozit de când sunt declarate clădiri istorice”, sugerându-se că ar fi putut fi strânşi banii aceştia între timp.
Subsoluri sau poduri – cadou
Ca o sugestie pentru acoperirea costurilor de reabilitare, administraţia locală a avansat o sugestie. Le-a transmis proprietarilor faptul că au subsoluri şi poduri extrem de valoroase. „Ca o sugestie, nicidecum obligaţie, s-ar putea să li se cedeze constructorilor părţi comune din imobile, subsolul sau podul, care ar putea fi amenajate ca spaţii comerciale sau mansarde”, a precizat Radu Drăgan.
Citiți principiile noastre de moderare aici!