Instituţii publice, sedii de bănci, hipermarketuri, benzinării, magazine mai mari ori mai mici, gări şi lista celor cărora nici nu le pasă de Ziua Naţională a României ar putea continua. Nu s-au obosit să mimeze măcar dragostea de neam, respectul pentru înaintaşi, printr-un gest de bun simţ: arborarea drapelului tricolor de 1 decembrie.

Exceptând bulevardul central, împodobit cu steaguri tricolore la fiecare stâlp, peisajul era unul sumbru, cenuşiu. Nimic să marcheze Marea Unire zămislită acum aproape un secol. O atmosferă tristă, apăsătoare, care mă obligă să mă gândesc la o discuţie surprinsă pe tramvai, în această dimineaţă. Protagonişti, doi locuitori ai oraşului trecuţi de prima tinereţe. Cel îmbrăcat într-un pardesiu ponosit l-a întrebat pe vecinul său de bloc îmbrăcat la „patru ace”: De ce şi-a pus steagul tricolor în geamul apartamentului său de la etajul trei al uni bloc din cartierul Aradul Nou? „Pentru că sunt român şi mă bucur de această zi de sărbătoare” – a venit răspunsul şi, fireasca întrebare: „Tu de ce nu ţi-ai pus tricolorul în geam?”. Răspunsul m-a lăsat interzis: „Îmi este ruşine de ce o să creadă vecinii despre mine…şi …, în plus, ce rost ar avea”.

Ca el, cetăţeanul ruşinat de drapelul României, constat că sunt mulţi. Prea mulţi, din păcate. Îmi este ciudă. Văd cum americanii îşi pun steagul tricolor pe chiloţi, cum alte naţiuni ştiu să facă din Ziua lor naţională o sărbătoare în adevăratul sens al cuvântului, iar nouă, majorităţii românilor, ne este ruşine că suntem români…