ARAD. Nu vom uita niciodată! Asta și-au promis nu doar evreii, ci toate națiunile atunci când au văzut atrocitățile comise de regimul nazist. Momentele cumplite prin care au trecut evreii prin încercarea lui Hitler de a-i elimina ca popor, sunt comemorate în fiecare an de Ziua Internațională a Victimelor Holocaustului. În urmă cu 15 ani, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție prin care a stabilit ca ziua de 27 ianuarie să fie instituită ca Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

Aradul nu și-a uitat la rândul său evreii, comunitatea lor, deși una destul de restrânsă în acest moment, fiind prezentă în viața urbei. Momentele din perioada nazismului au marcat evoluția comunității evreiești din zona Aradului, aceștia fiind supuși unei discrimări rasiale: copiii erau dați afară din școli, magazinele deținute de evrei erau închise, își pierdeau slujbele și erau trimiși la muncă forțată, multe dintre familii fiind chiar strămuate. În acest moment comunitatea evreilor este împărțită în două: cea a evreilor neologi – 288 de membri și cea a evreilor „Status Quo Ante” – 150 de membri.

„Singura vină: s-au născut evrei”

„Când se vorbește de Holocaust auzim multe statistici, dar statisticile nu ne impresionează, iar cifrele nu ne fac sa ne gândim la cât reprezintă, de fapt, cele 6 milioane de oameni. În momentul când vorbim despre o anumită persoană lucrurile devin mai impresionante, iar dacă persoana chiar reprezintă ceva pentru noi, devin chiar tragice. E șocant când auzim despre un atentat în zilele noastre în care au murit oameni, unde singura lor vină a fost că în momentul acela se aflau într-un anumit loc. Singura vină a celor 6 milioane de oameni a fost că s-au născut evrei. La Auschwitz ajungi să vezi cele mai groaznice orori, iar implicarea personală te face să înțelegi într-o altă dimensiune aceste atrocități”, a punctat Raoul Vizental, președintele Comunității Evreiești din Arad. Acesta a amintit și despre experiența bunicelor lui în perioada nazismului. „Cele două bunice ale mele au avut fiecare tragediile lor. Ele au supraviețuit. Prima bunică, mergea în fiecare an la Tinca să-și viziteze mormintele părinților, în timp ce cealaltă bunică nu a putut nici măcar acest lucru. Numele rudelor pierdute în război au fost scrise prima dată pe mormântul ei”, a mai adăugat Raoul Vizental.

„Vorbim de iudeocid”

„Deși se folosește în mod constat termenul de Holocaust, cred că cel mai potrivit ar fi să îi spunem iudeocid. Acum, la 75 de ani de la eliberarea Auschwitzului cred că nu ar trebui să uităm că tot acel concept de neantizare a evreimii a avut loc pe fundalul unui prejudiciu adus umanității. Chiar și dacă e să ne referim la Noaptea de Cristal sau Noaptea sticlei sparte, momentul din noiembrie 1938, și acolo se face referire tot la recuperarea unui prejudiciu. Evreimea a demonstrat că a adus un aport umanității, culturii și civilizației. Orice națiune își are aportul său și orice acțiune de neantizare a unui popor este monstruozitate”, a subliniat Rabinul Levi Emanuel.

Evenimente în Arad

Comemorarea Victimelor Holocaustului a fost marcată prin expoziție de fotografie intitulată „Ultimul drum”, vernisată joi, 23 ianuarie la Muzeul de Artă, precum și printr-o piesă de teatru – „Curajul mamei mele”, pusă în scenă luni, 27 ianuarie, la Sala Studio a Teatrului Clasic I. Slavici din Arad. Centrul de Studii Iudaice „Academician Nicolae Cajal”, Comunitatea Evreilor din Arad, Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” și Complexul Muzeal Arad au organizat tot luni un eveniment dedicat memoriei victimelor Holocaustului.