Demnitatea e o caracteristică pe care ar trebui să o aibă fiecare cetăţean. Din păcate, în zilele noastre, observăm că unii semeni, atunci când comit anumite greşeli sau infracţiuni şi când sunt prinşi, la întrebarea „sunteţi vinovat?” majoritatea răspund cu mult tupeu că nu sunt vinovaţi, motivând fie că e vorba de un dosar politic, fie de răzbunare etc. Pe mulţi dintre aceştia, după câtva timp, i-am văzut după gratii.
Hoţia în România e un sport naţional, unde unii indivizi au astfel de deprinderi din fragedă pruncie. Ce să mai zicem de unele procese care se judecă la mica înţelegere, iar unii avocaţi îşi învaţă clienţii tot felul de tertipuri avocăţeşti, iar minciuna şi perversitatea sunt arme redutabile de apărare.
Astfel de demnitate o au şi unii conaţionali care, cu zecile sau sutele, se împing sau se calcă în picioare pentru un mic sau o sarma la tot felul de pomeni.
O lecţie de demnitate ne-au dat şi aleşii noştri care în parlament şi-au votat legea super-imunităţii afirmând că ei nu sunt funcţionari publici. Atunci ne întrebăm cum rămâne cu dictonul „nimeni nu e mai presus de lege” sau spunem că legea e pentru căţei, şi nu pentru lei?
În opinia mea, ar trebui să avem curajul să stăm cu capul sus, să recunoaştem greşeala şi să ne cerem scuze sau să spunem „sunt vinovat, voi suporta consecinţele”. În acest sens, ar fi indicat să ieşim din acest cerc vicios şi să arătăm lumii că suntem un popor demn, onest şi original şi să lăsăm deoparte minciuna, hoţia şi lăcomia care, din punct de vedere biblic, sunt păcate.
Aşadar, nu ne rămâne decât să alegem între demnitate şi falsitate, dar să ne hotărâm şi să nu bagatelizăm!
Să nu uităm, totuşi, să fim demni, să nu uităm!!!
VICTOR MATEI
VLADIMIRESCU
Citiți principiile noastre de moderare aici!