Salbaticie domestica in Arad

Să zicem că o cheamă Elena. E o mamă cu trei copii – două fete şi un băiat – care a îndurat mai bine de zece ani violenţa sub toate formele a soţului. N-ar fi plecat de acasă dacă bărbatul nu ar fi avut un comportament nefiresc asupra fetelor. Nu s-a întâmplat un incest, dar nu mai trebuia mult. Femeia şi-a dat seama că nu mai era expusă doar ea pericolelor şi atunci a apelat la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. De aici a fost îndrumată spre Centrul pentru consilierea şi adăpostirea victimelor violenţei în familie „Teofania”.

„Avea 35 de ani. M-a surprins vârsta ei pentru că arăta mult îmbătrânită. Îi era teamă să iasă în curte. Trăind atât de mult sub teroare, timp de două săptămâni a stat numai în cameră. Am dus-o şi la medic pentru că avea o şurubelniţă înfiptă în piept. Dacă era cuţit, probabil nu mai ajungea… Surprinzător, fetele – deşi au trăit ce au trăit – erau între primele cinci în clasă, la învăţătură. A fost un caz impresionant. Femeia nu a vrut decât să plece de acasă. Cu toate că locuinţa era a ei, a lăsat totul, şi-a luat fetele şi a plecat în alt judeţ. Acum, după doi ani de zile, i-a revenit zâmbetul pe buze. N-o interesează partea materială – deşi nici acum problema aceasta nu e rezolvată – dar are linişte” – povesteşte Alin Moanea, preşedintele Fundaţiei „Teofania” (fostă „Renincoor Open Hand”), despre unul dintre cele mai impresionante cazuri cu care s-a confruntat. 

Cea mai tânără victimă care s-a adresat Centrului „Teofania” avea puţin peste 18 ani şi era elevă în ultimul an de liceu. Cea mai vârstnică beneficiară a centrului avea 55 de ani. Au fost şi femei cu studii medii şi femei cu studii superioare. Marea majoritate vor să plece de acasă pentru că nu mai suportă tratamentul la care sunt supuse. E vorba de violenţă, fie ea fizică sau emoţională.

Teroare afectivă

„Abuzul emoţional e cuprins în toate formele de violenţă fizică. Pe termen scurt, e mai uşor de coordonat, dar pe termen lung şi abuzul emoţional creează la fel de mult rău ca cel fizic. Iată un exemplu: o familie «bună», căsătorită, cu copii. Ea, deşi nu a fost bătută niciodată, trăieşte în umbra soţului. El decide când merge la coafor, el îi face programare la coafor, soţul decide când merg în vizită şi la cine merg în vizită… soţul decide tot. E o formă de abuz emoţional. Femeia conştientizează situaţia în care se află, dar… s-a obişnuit” – povesteşte Alin Moanea.

„A doua lună de miere”

E foarte greu pentru victimele violenţei domestice să se rupă de mediul lor. „Cele care fac prima dată pasul spre noi, nu o fac din convingere, ci sub presiune externă. O vecină, un prieten îi spune «hai, du-te, e cineva care te poate ajuta». Şi ea pleacă. Dar plecarea nu înseamnă ruperea de tot, pentru că odată ce pleacă, şi agresorul reacţionează într-o formă sau alta: o caută, o sună etc. În tot ciclul acesta al violenţei există ceea ce se numeşte «a doua lună de miere». Adică agresorul îşi dă seama că a greşit şi îşi propune să se schimbe. Şi încearcă, iar victima pleacă acasă. În esenţă, însă, situaţia nu se schimbă” – subliniază Alin Moanea.

Psihologic vorbind, se creează o dependenţă între victimă şi agresor. E un joc din care unele victime nu reuşesc să iasă. „Am avut o femeie a ajuns la noi din spital. Era atât de bătută încât, la consiliere, a trebuit să-i punem două scaune să stea cu şezutul pe un scaun şi cu un picior pe alt scaun. Şi a treia zi s-a întors la cel care a bătut-o…” – rememorează Alin Moanea.

Riscuri pentru copii

Copiii sunt foarte importanţi în viaţa unei familii în care se-ntâmplă acte de violenţă domestică. „Pentru copii nu e deloc bine să trăiască într-un astfel de mediu. Pentru că ei fie vor ajunge să copieze comportamentul tatălui, devenind agresori, fie vor deveni inadaptaţi social. Fetiţele care se dezvoltă şi cresc într-un mediu violent îşi caută în adolescenţă o relaţie în care băiatul să o domine” – atenţionează Alin Moanea.

Locaţie secretă

Centrul „Teofania” funcţionează din anul 2008, într-o locaţie secretă. Victimele violenţei domestice au posibilitatea de a sta aici până la 60 de zile. În acest timp, atât femeile, cât şi copiii au asigurate cazarea, masa, consiliere psihologică, asistenţă socială, consiliere juridică şi consiliere spirituală. Toate gratuit. Capacitatea centrului este de 12 locuri.

CIFRE

16 femei au beneficiat, în cursul anului 2011, de serviciile gratuite oferite în cadrul Centrului

29 de femei, victime ale violenţei domestice, au găsit, anul trecut, sprijin de nădejde la „Teofania”

2 bărbaţi s-au adresat, până acum, Centrului în calitate de victime ale violenţei în familie

CONTACT

Pentru „recrutarea” beneficiarelor centrului, Fundaţia „Teofania” are încheiate parteneriate cu principalii furnizori de servicii sociale din Arad: Primărie, Arhiepiscopie, Spitalul Judeţean, Poliţie, Tribunal. De asemenea, victimele violenţei domestice au posibilitatea de a contacta telefonic reprezentanţii centrului, la unul din numerele: 0257-279386 sau 0733-044568.