Am avut mare noroc că circulaţia auto pe stradă era închisă, deoarece nici nu am apucat să păşesc pe trotuarul respectiv, când am simţit cum mă lasă puterile şi, după doi-trei paşi ce parcă nu erau ai mei, am realizat că voi intra în contact cu solul şi, mai mult din reflex (învăţat în tinereţe la sport), am întins o mână (stângă) încercând să atenuez căderea, timp în care m-am trezit întins pe burtă.
Cred că nici nu am apucat să simt tăria asfaltului că am şi fost apucat de subsiori de două doamne, încercând în zadar să pună pe picioare cele peste 80 de kilograme ale trupului meu. Până la urmă, încercările lor, combinate cu eforturile mele de a mă verticaliza, au dat roade şi m-am ridicat proptindu-mă de zidul din apropiere. În tot acest timp eram supus unei avalanşe de întrebări pe care nu am apucat să le înţeleg, dar ştiu că sunau cam aşa: „Cum vă simţiţi?”, „V-aţi lovit undeva?”, „Ce vă doare?”, „Unde locuiţi?”. „Staţi aşa să chemăm salvarea” şi cea mai tânără dintre doamne a şi alergat până la maşina poliţiei care staţiona la capătul străzii. Aici am fost „dat în primire” de cele două DOAMNE şi nici măcar nu am apucat să exprim mulţumirea pentru grija omenească de care au dat dovadă, că am ajuns pe mâna a doi tineri simpatici purtând uniforma poliţiei. Îndată şi-au dat seama de situaţie şi, nefiind cadre de specialitate medicală, au luat hotărârea că este mai bine să asculte de sfatul doamnelor şi să solicite o ambulanţă. Până la sosirea salvării, a trebuit să mă aşez pe scaunul din spate al maşinii şi să mă odihnesc ca să-mi revină răsuflarea. Desigur că nu am scăpat de întrebările de rigoare cu privire la integritatea mea corporală. În zadar mă scuzam şi insistam că nu am nimic şi vreau să merg acasă, că maşina SMURD-ului a sosit şi au început analizele obligatorii.
Pe această cale, doresc să mă achit „tardiv” şi să exprim mulţumirile cele mai omeneşti cu putinţă pentru felul în care au reacţionat dăruindu-mi o fărâmă din bunătatea şi măreţia sufletească cu toate că nu am apucat să ne cunoaştem, pentru primul ajutor acordat de DOAMNE, pentru sprijinul prompt şi dezinteresat acordat de tinerii care au îmbrăcat uniforma poliţiei, pentru grija profesională de care a dat dovadă echipajul SMURD şi, chiar dacă la urmă, dar nu în ultimul rând, un gând de bine trebuie să lansez Creatorului că mai sunt oameni care au moştenit câte ceva din bunătatea Sa.
EMILIAN JIVAN
ARAD
Citiți principiile noastre de moderare aici!