SCRISORI DE LA CITITORI. Crestine, fii evlavios! Vei deveni alt om

A ajuta înseamnă a lua o decizie imediată şi nu să te apleci asupra problemei ivite în calea ta, să o diseci, să o analizezi din toate punctele de vedere, dacă e bine sau nu să dai ajutor cuiva. Toate acestea se învaţă de la o vârstă fragedă de la părinţi, de la cei cu care te-ai întâlnit zilnic, de la anumiţi oameni care au avut o obligaţie faţă de societate, prin instituţiile abilitate. Nu trebuie să mergem prea departe pentru a învăţa un lucru bun. Şcolile, de orice tip, instituţiile culturale, cu orice structură, cele administrative, bisericile, sunt doar câteva porţi la care să baţi pentru a ţi se deschide un orizont spre binefacere. Vei întâlni artişti şi alţi oameni deosebiţi care te vor încânta prin priceperea lor, rămânând pentru tine un model demn de urmat. O bibliotecă, un muzeu, o expoziţie vizitată, o fabrică, o uzină, toate te vor face să trăieşti într-o lume pe care nu ai cunoscut-o.
Cât de bine te vei simţi într-o biserică, unde vei asculta imnuri de slavă, vei fi captiv la mirosul de tămâie; vei fi un alt om între oamenii din lăcaşul sfânt, oricare ar fi biserica aceea. Vei asculta un cuvânt de învăţătură. Biserica te învaţă să porţi pe tine un veşmânt curat, să saluţi creştineşte, să trăieşti alături de viaţa materială şi pe cea spirituală; trebuie să trăim cele două vieţi în paralel; cine nu face aşa ceva nu ştiu dacă se poate numi trăitor pe acest pământ.
Moşii şi strămoşii noştri au trăit mai liniştiţi decât noi tocmai că au fost credincioşi şi au frecventat biserica; rugăciunea lor a fost mai puternică în lăcaşul sfânt, s-au eliberat de o anumită greutate sufletească. Acolo şi-au adus aminte de părinţi, de cei decedaţi, de vecini, de prieteni; s-au rugat pentru toţi în aceeaşi măsură.
Ieşind din biserică s-a simţit mai puternic, cu poftă de viaţă şi nu s-a gândit niciodată că pieirea îi e aproape.
Credinţa l-a întărit pe om. Mulţi consideră că un locaş de cult trebuie frecventat doar de către bătrâni. Ce folos am avea dacă am inversa pentru un timp o mulţime de lucruri: să facem şcoala la o vârstă înaintată, să fim pensionari în tinereţe, iar tradiţionala căsătorie să o facem la cinci zeci de ani!
Evlavia, credinţa, faptele bune trebuie să stea pe primul plan. Bătrânii şi bătrâneţea apar pentru toţi la un anumit moment. Să ne bucurăm de sănătatea noastră, de tinereţe şi de viaţa în paralel: materialul şi spiritualul să le avem alături de noi.
Am văzut oameni care îşi evidenţiau semnul crucii, dar nu au frecventat biserica; mulţi pun fel şi fel de motive pentru a nu deschide uşa bisericii.
Nu există slujbă bisericească din care să nu înveţi ceva, să aduci o motivare vieţii trăite de tine. Te vei schimba sufleteşte şi vei deveni un alt om. Chiar dacă nu suntem conduşi, trebuie să călătorim prin această lume pe care nu o cunoaştem bine.
Biserica uneşte trăitorii. În momentul de faţă, oamenii se singularizează, devin mai puţin activi, se distanţează unii de alţii, devin mai răi, mai puţin bisericoşi şi mai slabi patrioţi.
Frecventând biserica vom fi mai îngăduitori, mai buni, cinstiţi şi harnici. Vom vedea în lumea paralelă o busolă a vieţii noastre.
JULA GHEORGHE,
BELIU