Dramaturgul a fost legat cu numeroase fire ale vieţii de meleagurile arădene întrucât la Arad urmeză clasele primare şi Liceul “Moise Nicoară”, iar după ce obţine două licenţe – în drept şi în filosofie la Universitatea din Bucureşti – revine la Arad, unde în vicisitudinea acelor vremi de comunizare a României, îşi câştigă existenţa pentru câţiva ani ca înregistrator, contabil şi director de filială CEC la Hălmagiu. În continuare, de-a lungul vieţii, ocupă, rând pe rând, o mulţime de funcţii, precum director de muzeu la Buzău, muzeograf la Sighişoara, juristconsult la Fălticeni, şef protocol la Prezidiul Marii Adunări Naţionale, iar după 1989, este numit director general al Postului Naţional de Televiziune, iar între 1996–1998 director al Centrului Cultural Român din Veneţia.
A scris prima sa operă literară, poemul dramatic „Robonson” în anul 1948, pe vremea când era director de filială CEC la Hălmagiu. Descoperindu-şi vocaţia de dramaturg, într-un interval de câţiva ani scrie alte zece piese, care sunt reinterpretări şi parafaze de mituri cunoscute ca: Oedip, Ifigenia, Ioan Botezătorul, Noe, dar şi evenimente ca Revoluţia Fanceză, comentarii la Iuliu Cezar etc.
Afirmarea plenară în dramaturgie vine peste un deceniu, în anul 1959, când îi apar patru piese de teatru, reprezentate în Bucureşti şi în provoncie, toate primate elogios de critica teatrală. De aici înainte se dedică în exclusivitate dramaturgiei, îi apar foarte multe piese, promovate aproape anual, care-l impun între numele cele mai circulate în opinia teatrală românească.
După Institutul Român de Statistică, Paul Everac a fost autorul dramatic cel mai jucat în toate timpurile în România. A dăruit culturii române peste 120 de piese de teatru, din care o treime nu s-au jucat încă; peste 70 de scenarii radiofonice şi de film, cărţi de proză, eseistică-filosofică şi social-politică, poeme, memorialiustică. Din cele 40 de piese de teatru reprezentate pe marile scene din Bucureşti (Naţional, Notara, Bulandra, Teatrul Mic) şi din marile oraşe de provincie, un număr de 10 au fost jucate şi pe scena Teatrului de Stat din Arad, bucurându-se de mult succes.
Pentru valoroasa sa operă dramatică – tradusă şi jucată inclusiv în Anglia, Polonia, Germania, Ungaria – Paul Everac a primit numeroase premii şi distincţii din partea Ministerului Culturii, Academiei Române şi Uniunii Scriitorilor.
S-a stins din viaţă cu o mare durere în suflet întrucât după 1989 Teatrul Clasic „Ioan Slavici” nu i-a mai jucat nicio piesă. A fost deosebit de activ şi în anii postdecembrişti, perioadă în care a tipărit trei volume de teatru, în care au fost incluse alte zece piese noi. De asemenea, tot după schimbările politice după 1989 a mai publicat un roman, un volum de nuvele, câteva volume de poeme, de eseuri social-politice şi de tablete, ultimul volum publicat a fost cel de eseuri filosofice intitulat „La poarta de dos a Europei”.
În anul 2006 Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. A trecut în lumea umbrelor eterne fără să primească titul de „Cetăţean de Onoare al Aradului”, deşi ar fi meritat cu prisosinţă!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
EMIL ŞIMĂNDAN,
ARAD
Citiți principiile noastre de moderare aici!