Opereta se adresează însă publicului de toate vârstele, morala ei fiind într-ajutorarea fiinţelor cu suflet bun, pentru a scăpa de răutate şi lăcomie. Textul operetei este plin de umor şi pe alocuri de ironie. Muzica este tonală, consonantă, accesibilă şi foarte expresivă.
Deşi realizatorii spectacolului sunt tineri învăţăcei, dascăli dar şi actori şi muzicieni profesionişti, regizorul Nicolae Mihai Brânzeu reuşeşte să dea unitate şi cursivitate desfăşurării dramaturgice.
Vă invităm aşadar la un spectacol ieşit din tiparele obişnuite, propunându-vă să vă descreţiţi frunţile, să vă bucuraţi de tinereţe, de gingăşie şi de ingenuitate.
Din distribuţie nu vor lipsi nume grele precum actorul Zoltan Lovas – în rolul Lupului sau profesoara Silvia Demian (Vulpea), directoare a Liceului de Artă „Sabin Drăgoi“ timp de mai bine de două decenii. Lor li se vor alătura Paula Iancic/Valentina Zaha (Scufiţa roşie), Eduard Trifa (Motanul), Daniel Ghemea (Pădurarul), Adrian Cotuna (Ursul), Ramona Pop/ Beatrice Ragea (Greierele), Ana Maria Suciu/ Beatrice Ragea (Iepurele) şi Melinda Duffner în rolul Bunicii. Dirijorul corului este profesoara Monica Milichi, iar spectacolul va fi condus de maestrul Cristian George Neagu. Nimic nu ar fi fost însă posibil fără implicarea plină de har a pianistei Elisabeta Lingurar, corepetitoarea operetei.
Spectacol reluat după 32 de ani
Spectacolul de joi seara este cel de-al treilea care are loc de la compunerea sa de către compozitorul Nicolae Brânzeu. Prima audiţie a avut loc la data de 25 aprilie 1949, la Teatrul de Stat din Arad. În anul 1978, la 13 mai, în aceeaşi sală şi sub aceeaşi conducere muzicală semnată chiar de către compozitor, are loc cea de-a doua prezentare a operetei. Rolul principal, al Scufiţei, a fost interpretat de Ildiko Szabo, devenită ulterior Ildiko Raimondi, una dintre cele mai mari voci ale secolului.
O personalitate care şi-a legat numele de Arad
Nicolae Brânzeu (n. 28 decembrie 1907, Piteşti – d. 7 august 1983, Arad) compozitor şi dirijor român, intelectual erudit, distins om de cultură şi de înaltă ţinută morală, a urmat în paralel Conservatorul şi Facultatea de drept din Bucureşti, iar apoi şi-a continuat studiile la Schola Cantorum din Paris.
Creaţia lui Brânzeu cuprinde genuri diverse, însă remarcabile sunt creaţiile pentru teatru liric. Muzica sa, de o diversitate copleşitoare, are ca sursă de inspiraţie resursele folclorului românesc, într-o concordanţă uimitoare cu muzica europeană a secolului XX.
A compus şapte opere, trei simfonii, două rapsodii, un oratoriu, trei cantate, un Preludiu şi fugă pentru orchestră, suite simfonice, nocturne pentru orchestră; multă muzică de cameră, coruri şi lieduri pe versuri de Eminsecu, Blaga, Alecsandri şi Voiculescu, toate fiind compuse în timp ce ocupa funcţia de dirijor permanent al Filarmonicii de Stat din Arad.
A avut o relaţie foarte strânsă cu Lucian Blaga, Emil Cioran, Radu Stanca, Mircea Eliade, şi cu muzicienii George Georgescu şi Dimitrie Cuclin.
Pentru liedurile sale dar şi pentru unele lucrări cu tentă mistică, Brânzeu a fost criticat în anii 1950 de către grupul Matei Socor. Ca urmare, numele lui Brânzeu a fost cenzurat de către regimul politic din România.
A fost corepetitor şi dirijor la Opera Română din Bucureşti, iar în 1948, înfiinţează Filarmonica de Stat din Arad, unde contribuie la profesionalizarea ansamblurilor de bază, orchestra simfonică şi corul academic.
Pentru activitatea sa componistică, Brânzeu a fost distins cu Premiul II George Enescu (1934) şi cu Premiul I George Enescu (1942), precum şi cu Ordinul Meritul Cultural (1968).
Comunicat de presă
La iniţiativa lui Nicolae Mihai Brânzeu (nepotul compozitorului Nicolae Brânzeu) şi a actualei conduceri a Filarmonicii de Stat din Arad, principala instituţie culturală arădeană reprogramează, după un număr considerabil de ani, o lucrare plină de gingăşie şi umor, dedicată tuturor copiilor: opereta feerie „Scufiţa rosie şi prietenii săi”. Spectacolul va avea loc joi, 11 martie, cu începere de la ora 19.00, în sala mare de concerte a filarmonicii.
Opereta se adresează însă publicului de toate vârstele, morala ei fiind într-ajutorarea fiinţelor cu suflet bun, pentru a scăpa de răutate şi lăcomie. Textul operetei este plin de umor şi pe alocuri de ironie. Muzica este tonală, consonantă, accesibilă şi foarte expresivă.
Deşi realizatorii spectacolului sunt tineri învăţăcei, dascăli dar şi actori şi muzicieni profesionişti, regizorul Nicolae Mihai Brânzeu reuşeşte să dea unitate şi cursivitate desfăşurării dramaturgice.
Vă invităm aşadar la un spectacol ieşit din tiparele obişnuite, propunându-vă să vă descreţiţi frunţile, să vă bucuraţi de tinereţe, de gingăşie şi de ingenuitate.
Din distribuţie nu vor lipsi nume grele precum actorul Zoltan Lovas – în rolul Lupului sau profesoara Silvia Demian (Vulpea), directoare a Liceului de Artă „Sabin Drăgoi“ timp de mai bine de două decenii. Lor li se vor alătura Paula Iancic/Valentina Zaha (Scufiţa roşie), Eduard Trifa (Motanul), Daniel Ghemea (Pădurarul), Adrian Cotuna (Ursul), Ramona Pop/ Beatrice Ragea (Greierele), Ana Maria Suciu/ Beatrice Ragea (Iepurele) şi Melinda Duffner în rolul Bunicii. Dirijorul corului este profesoara Monica Milichi, iar spectacolul va fi condus de maestrul Cristian George Neagu. Nimic nu ar fi fost însă posibil fără implicarea plină de har a pianistei Elisabeta Lingurar, corepetitoarea operetei.
Spectacol reluat după 32 de ani
Spectacolul de joi seara este cel de-al treilea care are loc de la compunerea sa de către compozitorul Nicolae Brânzeu. Prima audiţie a avut loc la data de 25 aprilie 1949, la Teatrul de Stat din Arad. În anul 1978, la 13 mai, în aceeaşi sală şi sub aceeaşi conducere muzicală semnată chiar de către compozitor, are loc cea de-a doua prezentare a operetei. Rolul principal, al Scufiţei, a fost interpretat de Ildiko Szabo, devenită ulterior Ildiko Raimondi, una dintre cele mai mari voci ale secolului.
O personalitate care şi-a legat numele de Arad
Nicolae Brânzeu (n. 28 decembrie 1907, Piteşti – d. 7 august 1983, Arad) compozitor şi dirijor român, intelectual erudit, distins om de cultură şi de înaltă ţinută morală, a urmat în paralel Conservatorul şi Facultatea de drept din Bucureşti, iar apoi şi-a continuat studiile la Schola Cantorum din Paris.
Creaţia lui Brânzeu cuprinde genuri diverse, însă remarcabile sunt creaţiile pentru teatru liric. Muzica sa, de o diversitate copleşitoare, are ca sursă de inspiraţie resursele folclorului românesc, într-o concordanţă uimitoare cu muzica europeană a secolului XX.
A compus şapte opere, trei simfonii, două rapsodii, un oratoriu, trei cantate, un Preludiu şi fugă pentru orchestră, suite simfonice, nocturne pentru orchestră; multă muzică de cameră, coruri şi lieduri pe versuri de Eminsecu, Blaga, Alecsandri şi Voiculescu, toate fiind compuse în timp ce ocupa funcţia de dirijor permanent al Filarmonicii de Stat din Arad.
A avut o relaţie foarte strânsă cu Lucian Blaga, Emil Cioran, Radu Stanca, Mircea Eliade, şi cu muzicienii George Georgescu şi Dimitrie Cuclin.
Pentru liedurile sale dar şi pentru unele lucrări cu tentă mistică, Brânzeu a fost criticat în anii 1950 de către grupul Matei Socor. Ca urmare, numele lui Brânzeu a fost cenzurat de către regimul politic din România.
A fost corepetitor şi dirijor la Opera Română din Bucureşti, iar în 1948, înfiinţează Filarmonica de Stat din Arad, unde contribuie la profesionalizarea ansamblurilor de bază, orchestra simfonică şi corul academic.
Pentru activitatea sa componistică, Brânzeu a fost distins cu Premiul II George Enescu (1934) şi cu Premiul I George Enescu (1942), precum şi cu Ordinul Meritul Cultural (1968)
V.F.
Citiți principiile noastre de moderare aici!